Nu ma intereseaza comentariile de pe alte site-uri si nici de pe vreun site, decat doar asa ca barfa. Stiu ca am dreptate, cand e vorba de poezie ;).

Andu Moldovan, cred că deja aceasta este a doua avertizare. (nici nu știu dacă nu cumva a treia). Regulamentul Hermeneia spune, cred eu destul de clar, că prin comentarii trebuie să vorbești despre text și nu despre autor. Sau dacă se poate cît mai puțin despre autor. Dacă autorul îți cere să îi faci portretul atunci poate că nu ne deranjează. Dar în principiu nu sîntem de acord să se folosească facilitatea comentariului pentru caracterizarea oamenilor. Mai ales cînd aceasta capătă aspect ofensator ca în acest caz. Tu ai mai făcut asta și față de persoana mea și nu am zis nimic, și chiar am împiedicat pe editori să ia vreo măsură (deși ei au insistat), tocmai pentru că să nu se interpreteze că mă folosesc de poziția mea pentru a avea o atitudine revanșardă. Am depus, zic eu, orice efort de bun simț și am acceptat toate măgăriile tale în speranța că poate cumva vei înțelege ceva. Încep să cred că nu (mai) ai capacitatea de a înțelege acest limbaj. Îmi pare rău dar din acest moment Consiliul va hotărî ce măsură să ia în privința ta.

/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.

încă ceva Lentib. Ca să fim clari. Dacă tu consideri că nu se merită să rămîi pe Hermeneia eu cred că este o absurditate să îți ceară sau îți condiționeze cineva rămînerea. La fel de ridicol ar fi și să facă cineva genuflexiuni de dragul rămînerii tale. Eu cred că Hermeneia este prin ea însăși deja o valoare și această "simbioză" dintre voi și Hermeneia este o chestiune care avantajează nu numai Hermeneia dar este nu în ultimul rînd și un mare beneficiu și pentru voi. Dacă nu crezi asta atunci este neaparat mult mai bine să pleci. E plin internetul de tot felul de "ro" culturi și leteraturi sau alte abureli din astea care fac tot felul de genuflexiuni pentru ca să aibă aglomerație. drumul ți-e deschis spre succes și faimă. nu îl pierde prietene. ;)

doamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.

eram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.