prin ferestrele sparte ale ploii
iarăși un câmp cu ierburi și mlaștini și șerpi
cu tine așezat în balansoar citindu-mi poemele
cu mine amintindu-mi brusc de Zenobia lui Naum
și de dimineața cu ceață
în care ai băut cafeaua pregătită de mine
mai tare, cu foarte puțin zahăr și o linguriță de lapte
m-am trezit brusc pentru că șerpii foșneau foarte tare
iar tu întorcând paginile zâmbeai foarte ironic
mirosea a chibrituri și-a Paradise Lost
totul e o.k. a urmat sms-ul obișnuit
zâmbește cuminte febril și tăcut
nu s-a întâmplat nimic
e doar cea de-a 18 reluare a visului din luna aceasta.