îmi place tematica dvs. iar tehnica nu este deloc naivă ci din contră. observ un suflet care îl iubește pe Dumnezeu și îl mărturisește plăcut. abordez doar ultima strofă pentru a-mi expune punctul de vedere. Trăiesc pierzând din inimi cutezanța Și par mustrați de traiul mult prea greu, Dacă își pierd din suflete speranța, Ei se întorc cu gând la Dumnezeu. oare ultimul vers nu merge un pic modificat la această strofă? ceva în genul... Ei se întorc mergând spre Dumnezeu, sau cum doriți dvs, eu doar propun cu modestie pentru a exemplifica nu pentru a da un model. o fac, pentru că subiectele mari merită ceea ce și dvs. vreți a le da, o cât mai bună tehnică de construcție a versului. iertată-mi fie revenirea binevoitoare. notabene este că și rimele nu numai din strofa citată cutezanță- speranță ar trebui să nu fie substantive ambele, dar poate e intenționat așa. & mă repet, e doar modesta mea părere. Dumnezeu merită ce avem mai bun în noi.