Ela -
îți amintești echilibrul dintre tu cea care răstoarnă pe aceeași pânză culorile
indiferent de nuanța mării din interior și
tu cea care trasează punctiform
un destin după celălalt până la identitate pierdută
oamenii pe lângă care treci spun că ai uitat să închizi ochii
după ce ai parcurs
de la un capăt la altul cercurile în care se opresc mirați
ca de orice închipuire a cuvintelor
îmi arătai pe un gând cum întâi a fost îndoiala
iar a doua zi ai tras o linie perfectă între
lumina din tine
și cerul descoperit printre aparițiile unui chip nevăzut
eu nu știam dacă al treilea cuvânt este real sau ia orice formă
între pereții de os
când va fi să fie alunecarea luminilor din stern
voi intra în acuarelele tale invizibile
pentru ultimul passe-partout
Poezie:
Comentarii
Virgil -
un text calm, linistit, poate putin trist ca un fel de poveste provincial-feminina, secunda. M-a facut sa ma intreb cine este Ea. Sau poate esti tu in oglinda...
Ela -
Mulțumesc, Virgil, este o oglindire și o reflectare a chipurilor oglindite. Fiindcă fiecare portret cuprinde în el reflecții ale celor ce și-au lăsat amprenta. Da, e o poveste "provincial-feminină", interesantă caracterizare. :)
thais -
mi-a placut in mod deosebit strofa a doua. se creaza o stare aparte, de ciclicitate a sentimentelor.
Ela -
Mulțumesc, Thais, aceasta și este. O ciclitate, o spiralare a trăirilor pe mai multe registre existențiale.
alma -
Întreg poemul are o nuanță de sidefiu-gălbui, feminin, cald dar și translucid, rotund dar și de o formă geometrică aparent ciudată, necunoscută, mereu în schimbare, precum "alunecarea luminilor", toate suprapunându-se și translând una în cealaltă imagine. Un portret reușit, în contururi aproape "invizibile". Ai un "i" în minus la "aparițiile".
Ela -
Alma, ai perceput bine culorile și translația (alunecarea) formelor/luminilor până la un anumit prag straniu, când îmbinarea și desprinderea uneia din cealaltă dă impresia de "necunoscut", de "nou", ca apoi transformarea să recapete contur și esență, alta decât cea inițială. Am adăugat "i"-ul, am ce am în ultima vreme și îmi scapă ici-colo. :) Mulțam.