mi-am propus să scriu o poezie/ plină de spații albe/ debordând enigmatice/ sub apăsarea titlului,/ căci numai el,/ poate ascunde sau arăta/ cât de mult îl iubesc./ În el îmi pun toată nădejdea/ tot tremurul și toate spaimele…/ el este cel ce-ntărâtă, toreadorul,/ fluturând zdrențele roșii prin fața ta/ și pentru că mulțimea ovaționează în delir/ și pentru că-ți văd nările fremătând/ te las pe tine cititorule,/ sa adaugi sub acest mult prea lung titlu/ versurile/ și lacrimile și bucuria/ așa cum vei crede de cuviință./ după acest titlu/ acum/ este rândul tău/ Succes!