... și sfântă este regula nescrisă a site-ului, deci iată-mă aici. un poet mai tinerel, scria cândva: precum dintr-o cameră în alta/prin zile trecând.... cred că nu ești singura aplecată spre/"în căutarea timpului pierdut". știi la cine mă refer. ai o lume întreagă într-un poem intitulat "banalitate". și după cum spui chiar tu, începi să pui valoare pe reacțiile pozitive ale celor din jur (un zâmbet). cred că dezamăgirea ta survine în urma faptului că nu toate elementele s-au transformat în interior, că încă mai există acest cadru banal. undeva în tine, poate stă ascunsă o lume fără apusuri și lipsită de răsărituri banale. adicătelea ordinare. mi-a rămas plăcut, acest vers al tău: ciudat aceleași case cu priviri de cine sunt eu. scrie și scrie-te, iar recitind vei dizolva până la dispariție "locurile comune" din real... tu, pe tine, descoperindu-te. am fost rău?:)