valeriană de toamnă

imaginea utilizatorului yester
lui G. Bacovia

doar plouă a plâns de nebună
beau sprite retrăiesc un moment
oloagă te du săptămână
din timpul dement

ai mei nu mai vin este zero
probabil asfaltul e ud
castanii spălați ca în dero
admiră un nud

mă scol să îmi fac de mâncare
deschid cel sertar și cel geam
afară e noaptea unsoare
pe pietre balsam

mă fură a fum de plecare
cu totul și toate spre cer
sinistru mai plouă în zare
pe-un vechi gunoier

Comentarii

îmi face bine prezența ta

îmi face bine prezența ta aici, Corina. îmi aduce aminte cumva de Dorin, de vremuri. am zâmbit... mulțumesc frumos!

Bacovia e poetul care îmi

Bacovia e poetul care îmi ştie sufletul...asta spuneam în adolescenţă, la întâia întâlnire :) Mi-a fost drag de atunci.
Poemul tău, Paul, e balsam peste vechi melancolii şi e un mod frumos de a-l aniversa pe poetul drag. Prozodia, lexicul, ideatica, toate au adieri bacoviene. Am o singură observaţie: ,,ca în dero" :) şi o să argumentez de ce: pare că e doar de dragul rimei; nu-mi pot imagina castanii decât plini de clăbuc :)...deci mi se pare nonliric. Sunt doar păreri sincere.
Cu drag de versul tău, Paul.

frumoasă trecerea voastră,

frumoasă trecerea voastră, Silviu, Mariana. totul e de fapt frumusețea din voi. (deși nu obișnuiesc să explic, fac o excepție și cu tine Mariana... acel cuvânt este pentru a moderniza aspectul introspectiv, pentru a simboliza apropierea de un act casnic al curățirii și nu numai, dar sper că e suficient:) ) vă mulțumesc frumos!