Cu sufletul printre degete
Cămaşa albă se lipeşte
De răni/Ca un câine costeliv
Aleargă sufletul/Cine e în oglindă?
Se fărâmă în degete, ca un bolovan
Nu e sufletul/O ploaie dezlănţuită
Înfioară iarba/Inima era în buzunar
Se rostogoleşte în palme/Sălbatic
Se roagă de un bărbos/ cu ochi de femeie
Să treacă moartea/ Ca o sanie
Poezie:
Comentarii
sunt lucruri care
Ottilia Ardeleanu -
se simt, dor, iar fenomenele naturii se reflectă interior ca într-o oglindă. poate că imaginea ploii şi cea a saniei sunt prea aproape una de cealaltă, dar în contextul unor transformări lăuntrice foarte bruşte, este admisibil, zic eu.
mie
Sancho Panza -
îmi place poezia asta. pentru că seamănă cu o... ușă întredeschisă - îi lasă cititorului libertatea de a intra să caute
sau de a se mulțumi cu ceea ce i se oferă vederii.