Se pare că m-am născut în Rai!
Altfel nu înțeleg cum pot fi cântecul
Slavei Tale celei negrăite.
În oglinda îmi privesc rănile păcatelor:
Ochii plini de icoane,
Fruntea brăzdată de timp,
Barba atârnând înspicată,
Golul pupilelor înnoptat,
Răstignit, înjunghiat, însetat,
Risipit între cer și pământ.
Rogu-te, miluiește această zidire
Plină de suferință, însângerată,
Muncită în piatră! Carne crudă
De nemurire!
Stăpâne, dezleagă viermii!
Nu îi mai adăpa!
Mai bine lasă-i cai să alerge
Prin sufletele noastre!
Unde nu vor mai fi
Se va răstigni pământul în cer
Și cerul în pământ se va goli.
Așadar, Te rog, mă ridică la Tine!
Mă ispitește cu palate, cu averi!
Mă încearcă cu pâine!
Însă, din foamea de a fi mai întâi,
Mă împodobește cu frumusețea
Flăcărilor care se lasă arse
În metanii și vreri!
Comentarii
cami -
E drept că trec mai rar pe aici și, iată, văd că tocmai citesc o frumoasă rugăciune într-o variantă modernă. Un portret în oglindă, remarc aici "golul pupilelor innoptat risipit între cer și pământ" "această zidire muncită în piatră" "carne crudă de nemurire" M-am "topit" în prima strofă...omul, cântec al Slavei Sale...răsunând în Rai... un eu liric într-o ipostază deosebită. Despre lacrimi de sânge am mai auzit, asta chiar ai putea schimba. În rest...îmi place... [email protected]
Virgil -
va recomand sa nu va postati adresele de email sau datele personale in textele sau comentariile de pe hermeneia.com asa cum stiti spatiul este expus public si ca orice spatiu expus public el poate fi accesat si de persoane care nu au neaparat intentii bune. in consecinta noi va recomandam sa nu va faceti datele personale publice pe hermeneia.com decit in masura in care sinteti constienti de toate implicatiile acestui lucru. Hermeneia.com nu poate si nu va fi niciodata responsabila de aceste implicatii.
lucian -
Cami, mulțumesc pentru trecere și sugestie. ai dreptate și am intervenit acolo unde am crezut că este necesar. poemul este o prelucrare a unei rugaciuni de înmormântare. te mai aștept.