Thorkild -
eram acolo
în acel dezechilibru fermecător
treceau prin noi oameni verzui
în dimineți maculate
de irisul tău zoomorf
fluture simulând arderi lăuntrice
valsul îmi suna cunoscut
din gramofon țâșneau versuri languroase
încărcate cu spaime-n carouri
insomnii avide ne pasc astăzi, iubito
prin roșul unisexuat apele lenevesc
portul e un somn lung inventat pentru
orele-ambarcațiuni fără muși
și apoi toată această trezire-penumbră
învelindu–ne ochii cu tatuaje albastre
nu e motorul unei sincere rătăciri?
Experiment literar:
Comentarii
Sapphire -
Da, constat și aici că ai imagini bune, dar reziști mai greu tentațiilor locurilor comune. Oameni păsări, tatuaje albastre (chiar dacă sunt pe ochi). Nu prea văd cum ar fi versurile acelea miriapode, cred că ai supralicitat acolo o expresie. Aș mai renunța la "foarte" din "foarte cunoscut". Deosebită ar fi prima strofă, dacă ai renunța cumva sau înlocui oamenii-păsări, e acolo o atmosferă inedită, acel "dezechilibru fermecător". Nu voi mai cita și celelalte reușite, dar sper să revii asupra textului și să îl aduci cumva pe tot la același nivel. Uitasem mai devreme: bun venit, Florin.
Thorkild -
Sapphire, mulțumesc de urare! Am modificat câte ceva și parcă sună mai bine!