Lentib -
când vom începe să asfințim unul în celălalt
aș vrea să-mi șoptești în somn
o poveste despre întâlnirea noastră
va fi ca și cum ai introduce alte gene în adn-ul meu
aș putea deveni un alt om
cu alt trecut
cu spirale mai colorate
“e de-ajuns ca iubirea dintre noi
să devină încleștarea dintre o caracatiță și o lebădă
poate ca undeva cândva ai fost penelopeu
un țesător de umbre
nimeni nu bănuiește cine e bărbatul
care în fiecare dimineață aleargă printre blocuri în trening
pe talpa adidașilor săi cu fiecare pas se schimbă o literă
până când trotuarele se umplu de goluri”
sunt o cameră cu obiecte trezite la viață
mâinile tale au rupt blestemul celor 100 de ani
orașul e o tablă ciudată de remy
pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră
Poezie:
Comentarii
anna -
"cand incepem sa asfintim unul in celalalt" un frumos inceput de poem, tablou al unei perfecte armonii lirice! "pentru fiece zi uitată ții în brațe o piatră" e versul care leaga si dezleaga, ai creat o imagine extraordinara prin cuvinte simple... cred ca ultimul vers este in plus, asa finalul are deschidere si impact cu bine anna
Lentib -
Anna, mulțumesc pentru privirea atentă asupra poemului și sugestie. Voi elimina ultimul vers... cu stimă