nicodem -
Pictat pe-o frunză de gutui
Stă chipul toamnei, arămiu,
Cu mii de amintiri pistrui,
Piperul vieții încă viu.
Într-un ibric de aur fierb
Pitice melodii de vânt
Intrând în ochiul unui cerb
Ca lacrima într-un cuvânt.
Sub cerul proaspăt zugrăvit
De pâinea scoasă din cuptor
Niște talăngi împing, zorit,
Spre sud, trei berze și-un cocor.
În foșnetul acestui nud
Eu stau ascuns c-un pitpalac
Și fără să mă mișc, aud
Cum plânge soarele și tac.
Poezie:
Comentarii
rondelul rozelor ce mor
bobadil -
mi-a plăcut textul, mai puțin piperul. În rest, frumos că sunt sensibil la e vremea rozelor ce mor mor în grădini și mor și-n mine erau atât de viață pline și azi se sting așa ușor (din memorie, scuze). Oricum, cât de antipatic îmi este acest autor penița e meritată pentru ultima strofă. Nicodeme, dacă recidivezi cu astfel de versuri În foșnetul acestui nud Eu stau ascuns c-un pitpalac Și fără să mă mișc, aud Cum plânge soarele și tac. atunci eu chiar așa am să fac... am să aud cum plănge soarele și am să tac. Bravos monșer chapeau
Classic
Călin Sămărghiţan -
Îmi pare respirând un aer clasic, îmi aduce a Topârceanu sau poate chiar un Păstorel Teodoreanu poate datorită învecinării cu epigrama. Totuși e un spirit treaz, iar sobrietatea ultimelor două versuri îi conferă greutatea lirică de care avea nevoie. Dar asta s-a spus deja.
dilema
nicodem -
"Orașul mic te fură-ncet Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet..." bobadile dac-ai venit pe pagina mea cu un rondel de Macedonski, nu mă pot abține! nu pot să mă decid: este aia o peniță sau o suliță? mulțumesc pentru antipatie și nu numai. Căline, mulțumesc de trecere. bobadil rezolvă dilema creată de acest al meu poem prin aducerea în prim plan a rondelului rozelor ce mor. Macedonski, Topârceanu, Teodorescu ...și eu. mă simt ca ucenicul de pe muntele schimbării la față în compania lui Moise și Ilie...