Login
Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii –
ea atunci va promite, va jura, va promite, va jura...
cu unghiile-i lăcuite în ochii tăi,
cu buze smulse din ultimul tău rând de suflet,
cu palme ca două roze de ţărână.
ea va promite, va jura, va jura, va promite
strâmb şi rece ca un gât de spânzurat.
Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii!
Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii –
numai atunci te poţi crede mărinimos,
şi poţi să i te dai tot,
desfăcându-ţi toracele cu vocea-i
ca şi cum ai deschide un cavou
cu un fluierat cules din pleoapele ei;
numai atunci poţi deveni donator
pentru următorul.
Să te ferască dumnezeu de lacrima femeii!
Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii –
fluviul ei ţi-l va scoate în cale pe cel care
are ochii tăi, buzele tale, mersul tău,
pe piele, roze de ţărână,
iar tu, de la prima la ultima coastă,
copci;
va vorbi ca tine – cu inflexiuni albastre,
va cânta ca tine – endecasilab iambic,
şi tot ce-ai primit tu, el va fi primit.
Să te ferească dumnezeu de lacrima femeii,
ori să te ia dracu’ chiar atunci!
Logout
Comentarii
să ne ferească Dumnezeu
bobadil -
... de poeme din acestea. Eu cred Adrian că o stare nasoală endocrină sau poate dispeptică a dus la nașterea acestui poem atât de slab încât faptul că scriu aici, în subsolul lui, se datorează faptului că mie îmi place în general cum scrii și mai mult, te consider și un om de onoare și atâta încredere am în tine încât repet, scriu în subsolul acestui text lamentabil cu speranța că îl vei șterge de pe site ca să ne scutești pe amândoi de penibilul acestei conversații.
De când ai trecut la versul alb văd că a fost întâi beginners luck dar acum deja îți recomand cu toată sinceritatea să te consulți cu cineva în care ai încredere înainte să postezi așa ceva sau altceva similar pe hermeneia sau altundeva.
Cu drag,
Andu
ştiu
a.a.a. -
A fost mai mult de o stare, Bobadil. În fine. Textul este foarte slab. Ca mine, când l-am scris. Şi asta e la fel de firesc. Sunt sigur că ai trecut şi tu prin asta. Altceva nu mai comentez. Poate doar că, atunci când voi reveni - nu ştiu când - o voi facel altfel. Aşa să-mi ajute D-zeu! Acum logout!
Mulţumesc pentru tot!
si totuşi...
a.a.a. -
...să te ferească d-zeu de lacrima femeii!
antecedente
Dorel -
"Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea/ Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea/ De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii,/ Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii..."
Nu?
Sau...
a.a.a. -
"Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia."
Şi-n acel moment, până şi cele mai joase forme de ambiţie poetică dispar.
Da,
Ioan Bistriteanul -
e o temă prea uzitată. A se vedea şi prima scrisoare a lui Eminescu. E interesant limbajul aici, dar prea stînjenitoare acea repetiţie. Finalul îmi pare aruncat acolo, să fie.
LIM.