Cred că e un poem din sfera mistică şi-l voi citi în această cheie, fiindcă mi-a plăcut.
Văd o interesantă transpunere lirică a influenţei negative asupra vieţii pe care o poate exercita ,,şarpele”. Poemul începe printr-o prezentare a habitatului acestei vieţuitoare, iar cuvintele alese sunt foarte potrivite cu ,,profilul psihologic” al acesteia, ştiind că îl simbolitează pe ,,cel rău” din geneza biblică: pietre, groapă, târâş, iarba fiarelor uscată. Titlul pare să aibă continuare în primul vers. Mersul târăş pe linia orizontului este completat de urcarea-n pom ( în plan vertical), marcând două coordonate pentru universul de acţiune, de influenţă. ,,Dezacordul” din versul al doliea din a doua strofă are încărcătură semantică dublă: sunetul şarpelui a stricat orice armonie, inclusiv cea de relaţionare cu divinitatea şi cu semenii, iar prin acel ,,oare” biblic, se exprimă dezacordul faţă de o afirmaţie (adevăr) enunţată de Dumnezeu în prima poruncă din Eden. Influenţa continuă prin pierderea oricărui echilibru (,,cumpăna”) şi a mijloacelor (ciutura) de asigura adevărata viaţă (apa). ,,Umbra umbrelor”, un superlativ afectiv, însoţit de ,,putregaiuri” sugerează degradarea în care putem ajunge.
Remarc ultima strofă, pe care trebuie să o leg versul anterior:
,, m-a aruncat în umbra umbrelor
printre putregaiuri
să-mi strig involuntar nemulţumirile
şi să-mi descarc sufletul
bolnav ca o vioară fără strune “
Ce reproşez poemului? Prea multe genitivale şi împărţirea nepotrivită pe strofe. În rest un discurs bine condus, susţinut artistic şi ideatic.