din umbletul mulțimii un pas devine artă
din cugetarea lumii un gând devine zbor
dar fără Tine totul îmi e tulburător
baghetă vie numai că într-o mână moartă,

.....
parcă aș fi puțin cimotie cu
soarele de afară. darul de a
rătăci până în oameni. harul
de a fi împodobit cu suflete.
oțioasă chestiune supravegheată
atent de cordul meu învolburat.
limpezimea sticloasă a ceea ce simți,
e un lac de... munte virgin,
cu sălbăticiuni sfioase.
chipul Tău e tulbure,
turiștii aruncă pietre catifelate
în imagini, dar nu ating vârful, culoarea!
cheamă-Te în mine!

.....

eu caut libertatea ca ziua în apusuri
sunt umbra unei margini cu numele: aici,
e doar precum divinul coboară în furnici...
tu vezi acolo trudă ele văd numai plusuri.