Pieziș,
cu tălpile privind brățările
ce luceau în mâinile apei.
O undiță ondulându-se
țâsnește precum un vas
de sânge atingând trupul lacului.
Un vierme-n agonie,
la care sosește îngerul
cu citația descompunerii.
Peștele respirând aerul libertății noastre,
chemat de către divinitate.
Bătrânul-
îngrămădit cu față brăzdată de clipe,
rămas singur cu pielea sa zbârcită
și scheletul său osos,
își șterge o lacrimă
ce-i se prelinge pe vârful limbii.
Urme de vis zvâcnesc
în mâinile sale.