nicodem -
plânge iarna de parcă toate
gingiile i-au plesnit
durerea ei scurmă prin cuiburile
îngheţate de ger
pădurea trage să moară.
în fiecare funie de lumină
stă spânzurată amiaza
soarele
cu pălăria pe ochi
fumează cannabis şi
ascultă muzică rock.
eu pictez această cutumă
mut ca o lebădă
zăpada o pun albă
sfărămicioasă în brazi
când vântul latră la duzi aleg
culoarea portocalie
cu nuanţe de bej
în streaşina muntelui
ca pe o fâşie de clisă
agăţ sunetul
pensula scârţâie sub greutatea emoţiei
purtând după ea o cale ferată.
de după pod apare o haltă
unde mii de culori se-nghesuie
să intre-n tablou pentru că
nu mai vor să fie uitate
cum sînt intre
îndrăgostiţi
nevorbirile.
Poezie:
Comentarii
Un pastel destul de modern, cu
a.a.a. -
Un pastel destul de modern, cu unele tuşe reuşite şi foarte reuşite:
"plânge iarna de parcă toate
gingiile i-au plesnit//
în fiecare funie de lumină
stă spânzurată amiaza//
agăţ sunetul
pensula scârţâie sub greutatea emoţiei
purtând după ea o cale ferată."
Totuşi, aici:
"soarele
cu pălăria pe ochi
fumează cannabis şi
ascultă muzică rock." - s-a forţat mult, iar versurile sunt şi oarecum comice. Nu ştiu dacă asta s-a vrut.
"să intre-n tablou pentru că
nu mai vor să fie uitate" - se poate tăia liniştit explicativul "pentru că".
Finalul putea fi foarte bun, dar, în viziunea mea, păcătuieşte prin acel mecanism atât de uzat, care nu mai poate produce nimic - negaţia conceptelor. P - nonP, vorbire/nevorbire/ neîntuneric, neamintire etc.
mulţumesc, o să mă mai
nicodem -
mulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.