fagurele
pe strada mea sunt neoane ciudate au un gît subțire din gît iese un cap uneori seamănă cu femeile care poartă broboadă dacă pui masca de plastic ce protejează becul seamănă cu niște apicultori dacă împarți întunericul îți iese un milion de albine ce fecundează lumina
oare la patruzeci voi avea mîinile groase ori încheieturile vor fi la fel de subțiri
oare în ziua nunții va fi cald și voi transpira în costumul de mire nu suport mirosul de transpirație m-am întors cu obsesia asta de pe holurile spitalului bolnavii treceau pe lîngă mine cu sonda în brațe mirosul lor mă făcea să vomit atunci mi-am zis între cei vii și cei morți aleg morții la fel cum între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort măcar ăla impune respect
oare cîți ani voi trăi nu mi-e frică de viață și nici de moarte numai că uneori trupul nu mai face față și-atunci ajungi la mila altora mila altora nu e aceeași cu mila oamenilor
*
lungul drum către ziuă
dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație cînd te cobori de pe cal și o bună bucată de timp mergi crăcănat
încă o noapte de sufocare tăcerea îmi iese pe nas ca acidul de fanta
totul începe de la țigări dacă ai țigări viața ta merge bine dacă nu ai probleme grave îți calci pe inimă și împrumuți pentru prima dată vezi că îți merge mai încerci o dată și încă și încă apoi iei pe datorie pînă cînd nimeni nu se mai uită la degetele tale galbene și la ce-ar fi putut să însemne
nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei să-mi fie prea cald și să mă dezvelesc să o aud respirînd și să văd dacă pot să respir odată cu ea în rest e totul ok
*
mirabela nu există
au existat înainte niște femei fiecare a avut lumea ei mirabela nu există mirabela e o născocire făcută să-ți smulgă o reacție născocirile se împart în născociri personale și publice alea personale sunt cele mai de preț în ele ești tu însuți născocirile publice ascund tot ceea ce nu ai fost uneori îți merge alteori te simți prins într-o plasă te zbați aparențele se adună și-ți sug toată energia
ochii pironiți pe holzșurubul care fixa draperia camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă
plutesc înspre ziuă poate voi da de oameni
Comentarii
Paul von Gorban -
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
bobadil -
Ce-mi plac mie comentariile de pe Hermeneia! Si inca din astea cu penita, sau steluta, ma rog, confuzia e tot acolo, imi amintesc cate taxari am luat eu pentru ca am zis recomandate in loc de remarcate... Deci voi elimina citatele din comentariul lui Paul von Munchausen si va iesi urmatorul comentariu "nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si imi plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori" - chat, chestii personale, apropouri, nicio legatura cu textul. "ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta" :-)))) - tineti-va fratilor adica, still nothing to do with the text! "Am retinut", apoi urmeaza citatele.... (Paul von Munchausen ne spune ce a retinut deci in aceste citate, fara sa ne indice exact metoda prin care a retinut) Încheierea e apoteotică... cu adevărat poet! Semnat stima noastră și mândria, etc, etc... Bun așa, Bobadil
Virgil -
Stii care e problema ta Bobadil? Stii de ce esti tu nefericit? Pentru ca in loc sa citesti texte, citesti comentarii. Si dupa aia le si "comentezi". Nu mai spun ca e neregulamentar dar nu e nici corect, pentru ca ii pui pe ceilalti comentatori in situatia ingrata de a alege intre a continua sa respecte regulamentul si sa nu iti raspunda sau a incalca regulamentul si a se lansa in diatribe cu tine. Iar daca toti am transforma posibilitatea de comentare pe hermeneia intr-un chat atunci cred ca majoritatea care posteaza aici ar zice "ce timpenie!, la ce imi foloseste sa mai postez literatra aici ca si asa asta nu e decit un pretext, pe nimeni nu intereseaza ce scriu."
bobadil -
Pai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil
Virgil -
that's your choice Bobadil. Ti-am mai spus ca nu cred ca esti alergator de cursa lunga. iti pierzi suflul repede.
Excelentă revenirea la textul
bobadil -
Excelentă revenirea la textul ăsta, cred că este o calitate remarcabilă a Hermeneiei acest mecanism de readucere aminte... pe bune Virgile, tu mai susții ce ziceai atunci? Pentru că eu sunt încă pe aici... nu înseamnă neapărat că asta e ceva bun, dar...