Seara se strecura așternându-și mantia umbrelor violacee. Rugina frunzelor aștepta semnale tainice. Vântul răscolea praful rigolelor. Liniștea incertă fu răscolită de bâzâitul soneriei.
- Deci, pentru mâine aveți de rezolvat problemele 5,8,10, 11 și 13. Bună seara.
- Bună seara doamna profesoară.
- Și nu uitați: ultimul stinge lumina!
- Da.
- Deschise ușa să iasă. În umbra holului zări o siluetă.
- Ce doriți? Așteptați pe cineva?
- A…vreau să văd dacă-i cineva înăuntru…
- Poftim?
Silueta se apropie și o figură colțuroasa străpunse întunericul, înălțându-se și privind peste ea.
- Hai mai repede Rada că te asteapta. Știi că lu’ Caluda nu-i place să aștepte…
- Cine ești dumneata domnule?
- Ce-ți bați capul?
- Obraznicule…
- Nasoalo…
- Cum îți permiți? Te rog să pleci imediat…auzi la el, ce obrăznicie…
- Gata cucoană, am plecat. Ce te înfoi așa, vezi să nu dai pă răscoale…mai zise dispărând iar în umbra holului…
- Da, da…puteți pleca….Rada?
- Da doamnă…
- Vino puțin te rog…
Privi mai cu atenție. Fața aspră, puțin cizelată nu lăsa să se întrevadă vreo viitoare frumusețe. Trupul colțuros abia începea să capete contur…să prindă forme. Poate că fusta puțin mai scurtă și bluza parcă mai mulată încercau să scoată în evidență ceea ce nu părea a se distinge, iar trupul încă mocnea sub pielița bobocului.
- Da doamna…
- Cine-i …băiatul ăsta? Îl știi?
- Nu doamnă. Nu-l cunosc.
- Sigur?
- Da doamnă…pă crucea mea…
- Dar Caluda?
- Asta-i un tip din Brăilița, îi prieten cu soru-mea Tina….
- Păi și atunci ce vrea de la tine?
- Nu știu, dar îmi e frică…
- De ce ți-e frică?
- Să…să nu mă bată…
- De ce?
- Păi…s-au certat…că nu știu ce s-a întâmplat între ei și acum soru-mea n-a mai ieșit din casă de trei zile…tot de frică…
- Vrei să mergi cu mine?
- Da doamnă, măcar până la stația de tramvai…
- Așteaptă-mă atunci la ieșirea profesorilor…mergem împreună…
- Da doamnă. Vă mulțumesc….
- Hai ce faci? Nu te duci?
- Pot…pot să merg cu dumneavoastră la cancelarie?
- Hai nu te mai prosti. Doar n-o să aibe curajul să se lege de tine…să vină până acolo …așteaptă-mă în școală chiar la ușă…ești în siguranță ce Doamne iartă-mă…
- Da doamnă. Va mulțumesc.
Stinse lumina, închise ușa și se întoarse, îndreptându-se către scări. Rada mergea atentă și strânsă în ea, chircită parcă. Întoarse capul și urcă scara. Umbrele se întindeau mângâind pereții holurilor. Un scâncet și câțiva pași târșâiți ajunseră până la ea ca o părere. Intră în cancelarie. Lăsă catalogul în dulap își luă poșeta și jacheta și ieși.
- Elvira?
- Da doamna?
- Mai e cineva?
- Doar Dom’Director…
- Bine, înseamnă că încuie el. La revedere.
- La revedere doamna.
Coborâ scările. Traversă holul și ajunse la intrarea profesorilor. Lumina neonului spăla fațada cenușie a școlii. Se uita în jur. Pe hol nimeni, afară nimeni…
- Rada?
- …
- Rada? Unde ești?
Un ghimpe se înfipse provocandu-i temeri învăluite în broboane mici și lipicioase. Coborâ cele trei trepte și ieși în strada. Liniștea își întîndea mădularele amorțite.
- Rada? Poate o fi plecat cu cârdul…..
Porni grăbită spre colțul străzii. Pustiu. “Trebuie să mă întorc! Poate-l mai prind pe director. Da. Bineânțeles că-l mai prind.” Se întoarse privind clădirea școlii cufundată-n întuneric. Două ferestre mai erau luminate. “Da, mă întorc…dar ce-i spun? Că nu m-a așteptat? Că n-am lăsat-o să vină cu mine? Că nu știu cine era de fapt namila aia de băiat? Că mi-a fost frică?” Dădu din mâna a lehamite, și porni de-a lungul străzii. “Poate că nu s-a întâmplat nimic. Vedem noi mâine. O s-o caut la clasa. Chiar o să ma iau de ea…să nu mai lase pe orice să vină s-o caute la școală…da…așa fac.”
Casele se retrăgeau în liniștea înserării. Ciudat. Până acum nu observase cât de liniștită e strada. Lipsa copiilor și a larmei era obositoare. Bătrânii își luaseră scaunele, lăsând porțile triste și goale. “Da, mai am puțin și ajung în stație…macar mai simt lume în jur…”

- Ești bună la alergare, nu? Scroafă ce ești…zise prînzând-o de mână
- Ce vrei de la mine mă?
- Cine eu? Nimic.
- Atunci?
- Atunci ce?
- Ce aveți cu mine?
- Da ce-i fă? Nu-ți place? Îți pute?
- Nu, da nu știu ce vreți…
- Las că o să vezi…hai…
- Unde? Nu merg niciunde….vreau să plec…mă așteaptă acasă…
- Ei ho, că o să pleci…ce atâta grabă…
- Mă așteaptă ai mei…
- Lasă fă că știm noi…cine-s mă-ta și tac-tu….
- Știți pă dracu…dă-mi drumu…
- Hai fi cuminte că acum ajungem la strada mare…termină cu panarama…hai…
- Da n-am a face…ce treabă am io cu Caluda?
- Poate că are el cu tine…
- Da io nu-s Tina…
- Da fă știm. Da ești soru-sa…
- Hai bă Chelule!
- Ce-i Piciule?
- Hai să mergem, ce tot stai atâta la vorbitor…
- Păi stai să vină și Căposu’. Doar așa ne-am înțeles.
- Hai să mergem că nimerește el singur…
- Da ce-ai mă? Te râmă? Nu ne-am vorbit că mergem împreună?
- Bine, bine…
Piciul se scărpină în cap prefăcându-se că se uită aiurea dar cu coada ochiului țintea în spate.
- Voi ce vreți băi puțoilor?
- Nimic…mergem și noi…
- Hai roiu…bagă mare…
- Cine sunt fă? Îi știi?
- Da. Sunt colegii mei.
- Hai, cărați-vă că de nu vă umflu cocoașa…
Băieții traversară strada și se retraseră în umbra unei porți. Chelu îi răsuci mâna fetei forțând-o să se lipească de el. Rezemați de copac păreau doi îndrăgostiți trăgând a joacă. Rada începu să scâncească.
- Ce-i păpușă, nu-ți place? Hai că doar stai pe moale…
- E moale bă?
- Du-te dracului că acu te pun s-o-ncerci…
- Au, ma doare…
- Lasă fă că și pe el îl doare…
Mâna lui începu să scotocească, strivind sâni, pântece, coapse…
- Piciule, să mor io dacă nu-i bună. Trosnește nu alta…cam cruduță ea da plină de sănătate…
Hohotul de râs nu făcu decât să răscolească și mai tare temerile Radei.
- Las-o băi Chelule, poate se supără Caluda.
- Taci mă, de un’să știe?
- Dacă măcăne?
- Atâta-i trebe. Că doar nu suntem peste lume.
În umbra porții cei trei băieți își lungeau gâturile, bolborosind cuvînte mestecate…
- Ai văzut mă Marcele? I-a pus mâna pă țâțe…și pă….pă picioare…
- Taci dracului mă, uita-te și taci odată…poate ne aude…și ce dracu mă, tu nu știi că nu se spune țâțe
- Da cum mă Gicule?
- Mamele bă, mamele și bulane…că doar o mamelești și o bulănești…prostule..
- Auzi? Da oare ei ii place?
- De un’să știu eu…da cred că-i place…că altfel ar fi fugit…nu statea așa ca proasta…măcar țipa acolo…da nu zice nici pâs…
- Haideți mai bine să mergem.
- Stai bă nu fi prost. Unde mai vezi tu așa ceva?
- Eu plec acasă.
- Du-te bă dacă ești fraier…că o să înveți în baie cu prosopu’…
- Și dacă mă ceartă ai mei?
- Le spui că ai fost la cerc…
- Păi știu că n-am cerc astăzi…
- Bă, ori tăceți și vă uitați ori plecați…dă-vă dracului că ne află tot cartieru’…
- Asa e. Taci dracului băi Ionele și uită-te…poate așa s-o lipi ceva și de tine…
Zgomotul de pași le azvârli cuvintele undeva departe. Băieșii retraseră și mai mult în umbra porții. Un șuierat scurt și altul drept răspuns mai răscolira liniștea.
- Hai bă Căposule odată…
- Gata, gata, ajung…
- Unde-i Șefu?
- Vine!
- Deci?
- Luați fata și mergeți la golf!
- Și tu?
- Vin și eu după voi.
- Și dacă face pă nebuna?
- Da ce bă? N-ai șiș?
- Adică?
- O spargi, ca pă minge…hai…caramba…
- Hm…hm…
- Hai fă, că daca ești cuminte nu-i nici o trestie…poți să fii fata cuminte…
Și Chelu scoase cuțitul proptindu-i-l între coaste.
- Așa Guriță. Frumos. Ca doi porumbei. Fără nazuri și o sa fie bine…
Fața Radei se schimonosi într-un rictus zbârcit. Paloarea îi cerni chipul. Broboane de sudoare izvorau croîndu-și drum. Grupul se puse în mișcare. Fata mergea gârbovită parcă sub brațul băiatului ce se dorea protector.
- Bă Chelule, io ce dracu fac mă cu ghiozdanul ăsta?
- Ține-l bă că poate mai înveți și tu ceva…
- Mai bine-l arunc…
- Cum mă boule? Și ce face fata mâine?
- Mâine? Mâine nu mai face…
- Piciule, ia vezi mă ce face Căposu?
- Face bine…
- Uită-te mă că nu se aude nimic.
- Și ce te fute bă? Ți-a spus unde-i Șefu? Ți-a spus unde tre să mergi? Ce-ți bati capu?
- Bine mă…deșteptule…
- Atunci taci dracului și mergi…că dacă gândești te doare…
Orașul se strângea făcând loc satului. Străzile se prelingeau în praful ulițelor. Case mici de chirpici, strângându-se una în alta și fiecare în jurul ferestrelor luminate, lăsând pomii singuri să lupte cu valurile de întuneric. Ici, colo mai răsuna câte un glas de copil sau câte o voce înnecată în tutun. “Ce-am facut Doamne? Tina, Tina, în ce m-ai băgat? Oare ce-or să-mi facă? Poate mă omoară animalele astea…” Un tremur frânt îi vălurea carnea. Un șuvoi de urlete se înnodau sufocând-o. Știa că nu are scăpare. Ar fi fost inutil să lupte. Oricât s-ar fi zbătut, oricât ar fi țipat, n-ar fi auzit-o nimeni. Aici erau alte legi. Aici, viața se scurgea între alte maluri sau mai bine zis viața era un râu ca o mare. Fără maluri. Casele s-au oprit brusc pândind tainicile amenințări ale apei. Ulița, învinsă și slăbită se lăsă pradă întinderii cu miros de baltă și gunoi. Luna, palidă și încercănată, încerca zadarnic să scape din strânsoarea câtorva nori scămoșați.
- Auzi bă Chelule, da unde-i Șefu?
- Dacă n-a venit, înseamnă că-i la Cotoroanță.
- Păi parcă zicea că face injecții…
- N-a mai vrut. I-a fost târșă să nu dea de belea. Prea multe întrebări…
- Păi bine, da asta-nseamnă…
- Da mă. O să-l mulgă până îl ia dracu…
- Vai de mama lui…
- Vai de curu' Tinei…
La auzul acestui nume, Rada reacționă brusc, scuturându-și capul. "Tina, Tina, în ce m-ai băgat? Ce mi-ai făcut Tina?" Malul abrupt se prăvălea leneș în apă. Ocoliră această pavăză, călcând pe pietrele pline de muci verzi. Alunecase și tenișii îi musteau de apă. Tot trupul o durea dar locul dintre coaste unde se sprijinea cuțitul o ardea, sfârtecându-i carnea. Dacă i-ar fi dat drumul ar fi căzut ca o cârpă. "Cât o fi ceasul oare?"
- Mai vine oare cineva?
- De un'să știu. O să vedem. Mai va puțin.
La un moment dat, nisipul dispărea sub apă lăsând peretele vertical să se macine în neștire. În spatele lui, ascuns privirilor, se moleșea un mic golf cu nisip moale ce-și arginta boabele prin valuri de întuneric.
- Care ești bă acolo?
- Chelu și Piciu bă Puturosule.
- Cam greu, cam greu…
- Șefu a venit?
- Încă nu.
- Atunci e bine. Băieții au adus ceva de băut?
- Să poți să dovedești…belșug…
- Ceva fete?
- Șefu a zis fără…
- Fără?
- Păi fără…dacă el nu poate…tu de ce-ai putea?
- Aha…
- Ați adus-o?
- Nu…
- Păi, ce v-a spus…
- Păi n-am găsit-o. Da am adus-o pe soru-sa. Mică, mică, da bună…cruduță…
- Dă să văd…
- Ce să vezi mă?
- Gagici bă Labă.
- Gagici? Avem gagici?
- Da ma împuțiciune…
Câteva siluete se strânseră în jurul noilor veniți. Mâini lacome, curioase, hrăpărețe…cercetau, modelau, strunjeau, cântăreau…
- Bă, voi nu vedeți ce mai tremură sărăcuța?
- De plăcere bă…nu-i așa fă?
- Dă-i mă o gură să se încălzească…
- Ah gurița-ți dulce….
- Gură de rom bă Limbricule…fi-ți-ar buzele alea puturoase…
- Da ce-i bă? Îți pute până acolo? Da gura mea ce are?
- Nu ține de cald…
- Da de unde ști tu bă?
- Am simțit-o bă boule…nu mai știi? Te faci uitat?…
- Sictir porcule…
- Așa-i bă Limbricule? L-ai făcut și pă el?
- Zii bă?
- Mă faci mă și pă mine?
- Să te fut bă……căcănarule…
- Hai mă…hai…te ține brâu?
Ca din greșeala, un nasture zbură sub apăsarea unei mâini tremurânde.
- Ia uite bă ce ață putredă are…
- S-a rupt mă?
- Mai ușor ca a ta..
- Ce-i bă Cârnule? Te dai cocoș?
 Da bă Năsosule…ce? Ori nu-i așa?
- Așa o fi că prea-i zici…
- Da Căposu unde-i mă?
- Vine pe urmă…trebuie să ajungă și el…
- O fi după Șefu?
- Nu se duce el la Cotoroanță…
- Ce-i mă? N-aveți loc de curu meu?
- Ce dracu faci bă? Unde dracu ai stat?
- La mă-ta…
- Ce-ai bă Căposule? Ți s-a sculat?
- Da, mă. Ia uite aici…
- Ce-i cu mucosul ăla? De unde l-ai pescuit?
- Am pornit după voi, da la un moment am auzit niște șușoteli…așa mai la o parte…la colț m-am oprit și am așteptat. După voi se țineau trei puțoi. Le mirosea a pizdă cred. M-am dat io la ei da nu l-am prins decât pe ăsta. L-am întrebat ce vrea…miorlăie și bălmăjește…nimic clar…
- Cine ești bă muceo?
- Ce voiați bă? Ce cătați după noi?
- Zii bă…n-auzi?
O palmă lipăi năvălind în liniștea nopții. Vocea tremurândă se strecură cu teamă.
- Ia zii mă?
- Îs coleg…
- Al cui mă? Al meu?
- Al Radei…
- Zău mă?
- Da…
- Și cum te cheamă?
- Gicu…
- Bravo Gicule…așa….ia spune mă…ce dracu făceați?
- Ă….
- Așa…hai curaj…
- Dă-i bă o gură și lui…poate mai prinde vlaga…
- Bravo bă Bulă…
- Așa… și?
- Ia mă…că-ți fut una de nu te vezi…
- Nu vreau…nu-mi place…
- Ia bă că-ți mut falca…mie să nu-mi faci fițe…
- Așa bă puță…vezi că se poate?
- Așa…hai…dă-i bătaie…
- Ei? Ia zi? Ai murit?
- Și? Ce făceați mă?
- Păi…ne uitam…
- La ce mă?
- La ăla…și la Rada…
- Da de ce mă?
- Marcel și Ionel au spus…io am vrut să plec acasă…da nu m-au lăsat…cică să stau să văd și io cum se mamelesc gagicile….
- Așa mă? Și-ai văzut?
- Da…
- Și?
- Și ce…
- Și ce-ai simțit?
- Eu? Nimic…ce trebuia să…
- Cum mă prostălăule…tu n-ai mai pus mâna?
- Unde?
- La pizdă…
- Ă….
Chelu îl luă protector de după gât trăgându-l spre grupul în care Rada se zbătea ca o muscă prînsă-n plasă…bluza, pată de culoare în noapte, zăcea aruncată, fusta sfâșiată se ferea de răcoarea apei…Rada era numai în teniși și chiloți acoperîndu-și când bobocii sânilor cand puful ce se ghicea sub pântece…
- Ia dă-te bă la o parte…
- Ce dracu bă Chelule, ce n-ai loc?
- Ce bă? E a ta?
- Faceți loc că dracu vă ia…ce mama dracu’…avem treabă…
Chelu își făcu loc trăgându-l pe băiat lânga el, în față. Îi luă mâna plimbându-i-o pe trupul ei. Palma lui frigea. Trupul ei tremura ușurel vălurînd răcoarea nopții. Ochii lui scormoneau pământul, agățându-se de fiecare umbră. Chelu îi plimbă palma peste sânii fierbinți. Stropi de transpirație țășneau sfârâindu-i în palmă. Urechile îi ardeau. Mâna coborâ plimbându-se alene pe pântecele neted și pietros. Sudoarea se scurgea înțepându-i ochii. Simti degetele că se opresc în elasticul chiloților. Un zvâcnet și palma scăpă strecurându-se. Cu un pocnet asurzitor elasticul se rupse și chiloții începură să alunece. Vru să-și tragă palma, fugînd de atingerea bumbacului, dar Chelu o strânse apăsând-o, strivind-o de oasele tari. Ceva, ca un puf îi mângâie pielea. Degetele lui se opriră pe niște cute groase, ceva ca buzele unei guri fierbinți. Degetul Chelului se chirci, presându-i degetul ce-și găsi scăpare între cele două cute. Picioarele începură să-i tremure. Ridică brusc capul. Ochii lui măriți, întâlniră ochii ei în care se-nvolburau lacrimi, spaimă, mirare și undeva, departe, departe, un licăr dement de bucurie. Sângele îi alerga umplând locuri noi, abia descoperite. Undeva, departe, zărea chipurile celorlalți, depărtându-se și apropiindu-se în jurul rânjetelor tâmpe.
- Ha, ha…
- Gata bă puță, ai pus-o
- De-acu nu-ți mai sugi degetul…doar ești mare de-acum…
- Lăsați bă copchilu-n pace…
- Ei? Cum a fost? Acum simți? Ei? Ei? Se scoală?
Totul în jur se-nvârtea. Și pe dinafară și pe dinăuntru…se învârtea, se-nvolbura, vârtej ce-i trăgea tot sângele, golindu-l…câteva cuvinte scăpară din chinga temerilor…
- Pot să plec acasă?
- Ce face?
- Să plec…
- Ei ho, că mai e timp…de-abia începe….
- Ei? Ți-a plăcut?
- Aș vrea să plec…
- Mai dă-i mă să bea…
- Nu vreau…vreau să plec…
- Ia și bea că-i moka…oricum nu pleci până nu vine Șefu…hai…
O sticlă se apropie presându-i buzele…
- Deschide bă gura…
- Lasă-l bă Labă!
- Las că știu io cum suge paharele pe furiă…că doar fi mai altfel…
- Nu-i adevă…
Sticla se răstuna golindu-se cu un gâlgâit…valuri de alcool se izbeau arzându-i limba, gâtul, măruntaiele. Aerul se strecura greoi printre aburii de alcool. Picioarele i se înmuiară și se prelinse pe trupurile din jur, regăsind răcoarea nisipului. Stomacul se chinuia, strângându-se spasmodic. Icni scurt și valuri de foc porniră înapoi scăldându-i gura pentru a se pierde în nisip.
- Pas, pas, șase bă….
- Bă Crețule, ia trage bă hoitu asta d-aici că vine Șefu…
- Unde-i bă?
- La dracu. Uite-l!. Mișcă-te…
- Ce-i aici mă?
- Nimic Șefu…
- Chelule?
- Da Șefu?
- Ați adu-o?
- Nu Șefu, dar am invitat-o pe soru-sa…
- Pe Rada?
- Da Șefu…
- Și ce dracu să fac cu ea?
- Să i-o tragi. De un'să știu io Șefu…cineva tre să plătească…puteam să vin cu mâna goală?
- Mda. Bine. Da ce-a pățit? Unde-s țoalele? E-n călduri?
- Cre-că….De cum a ajuns a început să le arunce de pă ea…să se aerisească…
- Aha…deci e-n călduri cățeaua….ca soru-sa…
- Nu stiu Șefu…da trosnește nu alta…pârguită doar…
- Păi dacă e-n călduri s-o răcorim! O mână de ajutor…colea…
- Gata Șefu…s-a făcut!
- Băieți-s toți?
- Aproape. Mai trebe să vina câțiva.
- Ce-i mă Calule? Ce vrei?
- A, nimic Șefu…da mă întrebam așa…cum a fost la babă?
- Groaznic. Mai bine te spânzuri decât să te mulgă ea. Ia zii? Dai ceva de băut?
- Păi poți sefu? Nu-i închis?
- Închis pă dracu. Pot. Cum să nu pot.
- Gata Șefu. Ce să fie?
- Coniac d'ăla mai este?
- Se poate? Pentru tine?
- Șefu? Se poate?
- Ce-i bă Chelule?
- Cum facem Șefu?
- Cu ce bă?
- Cu târfa….
- Păi dați cu banu. Capu' lucră, pajura stă…
- Ok Șefu. S-a-nțeles.
- Hai! La treabă! Ia zii mă? E-nțepată?
- Nu Șefu. Nu cred.
- Atunci s-o-nceapă Uscatu. Să n-o rupem din prima că se scurge toată
- Uscatule!
- Ce-i Șefu?
- Auzi bă, că cică-i treaba ta. Tu o ai mai potrivită și ești primu'. Să nu se crape…
- Gata Șefu…vezi bă Chelule? Nu-i bine s-o ai de neam prost…că tot începutul îi așa mai domol…
- Hai taci dracu’ și treci la treabă…
- Caluda?
- Ce-i fă?
- Ce vrei să….faci?
- Nimic fă. Te punem la plată pentru soru-ta. O poșta mică…
- Caluda… iartă-mă Caluda…da ce vina am eu?
Rada căzu în genunchi începând să se târâie spre el. Caluda se desfăcu la prohab.
- Da io ce vina am fă? Că uite ce mi-a facut soru-ta…
- Caluda…de ce eu? Rada închise ochii răsturnând spaimele înapoi în adâncul său. Lacrimi aspre se scurgeau răzuîndu-i obrajii.
- Ca-i fă? Nu-ți place, ai? Nici mie. Că numai eu știu cât trag. Hai Uscatule, la treaba…
- Caludaaaaaaa………
O palma astupă gura, retezând spaima și disperarea. Caluda luă sticla și trase un gât zdravăn. Pufni și-și scutura capul cu o strâmbătură.
- Crețule?
- Da Șefu?
- Adu-mi o cârpă muiată. Cotoroanța a zis să țin comprese reci cât pot de mult. Nu-ș la ce ajută da așa a zis…futu-i…
- Gata Șefu. Se face.
Caluda mai trase un gât rezemându-se de malul rece. Ochii îi aruncau fulgere scrumite sfârtecând trupul ce zăcea întins pe nisip. Uscatu își lăsase nădragii în vine aruncându-se asupra fetei. Trupul scheletic începu să se miște izbîndu-se-n celălalt și zorăîndu-și oasele. Gemetele Radei se împleteau cu icnetele lui. Un țipat scurt sfâșie murmurul celorlalți.
- Am dovedit-o Șefu. Tare ca piatra.
- Bună ai?
- Bună Șefu, da nu prea mișcă…
- Miscă-ți curu fă curvă. Nu sta ca vaca…futu-ți…
- Hai bă Uscatule…nu ești gata? Că uite…lumea așteaptă…
- A…a…a…ahhhhh….gataaaa…..încă oleacăăăă…aaaaa..aaaaaa
Celelalte trupuri intraseră parcă în rezonanță…se mișcau în același timp, în același ritm…Fețe crispate, ochi sticloși, mâini ce se jucau cu fermoarul deschizându-l și închizându-l mecanic, țigări ce sfârâiau între degete tremurânde…
- Hai bă bulangiule odată…cât mai stai?
- Mai lasă bă și pe altu la rând…
- Ia mai tăceți bă pulilor, că-i timp destul…
Ochii căutau hulpavi la trupul răstignit în nisip. Sticlele începură să circule din mână în mână, gâlgâînd printre răsuflări sacadate. Uscatu se ridică trăgându-și nădragii.
- Bă băieți, lăsați-mă că dacă nu i-o trag acu' mă scurg tot în pantaloni…nu mai pot…
- Futu-i, așa spui mereu bă Labă…și sari rându…
- Da mă, dacă nu pot, ce să fac? Stiți doar că nu mă suport să stau și să privesc…mor…
- Mori mă labagiule…futu-ți să-ți fut…
- Lasă-l mă că uite-l cum îi curge nasu…Îi și prost și slab, futu-l….
- Treci mă, futu-i…să mor io acum, uitându-mă la tine…hai odată…
Labă se lăsa în genunchi trăgând disperat de pantaloni. Se lasa moale între picioarele ei, răsufland ca o focă. Mâna pipăie clemfănind.
- Dă-i bă unu un șut în cur să-i intre. Nu vezi că s-a-nmuiat tot?
- Taci bă futu-ți, lasă-mă dracului că io nu-ți fac așa…
- Păi nici n-ai de ce boule….a mea-i tare…
Mai smotoci puțin după care începu să se legene. Ceilalți începură să fluiere ținându-i isonul și mișcându-se ca hipnotizați. Caluda luă batista șiroînd de apa și o așeza cu multe precauții.
- Doare tare Șefu?
- Nici nu-ți doresc să afli Chelule. Da unde-i scroafa?
- Nu mai iese din casa Șefu. Cică-i bolnavă și nu poa’ să iasă am trimis după ea, nimic.Am pândit-o, nimic…nu suflă, nu mișcă…
- Las' că iese ea pân' la urmă…orium plătește soru-sa…cu vârf și îndesat…
- Așa am zis și io Șefu. La o așa rușine, cineva trebe să plătească…
- Bine-ai făcut Chelule. Brava la tine.
Caluda mai luă un gât și-i întinse sticla.
- Tu când te duci?
- Sunt al cincilea Șefu'. După Țiganu'. Abia se-nvață și ea cu munca…
- I-a zi mă….da acolo ce-i?
- Ă…un puțoi Șefu'…..
- Ce?
- Păi stai să vezi…eu și Piciu am luat gagica de la școală pă sus și l-am așteptat apoi pă Căposu'. El ne-a șoptit că ne aștepți aici cu judecata. După care ne-a spus s-o tăiem că ne ține el coada. Când am ajuns noi, numai ce-apare și el cu mârțoaga aia. Cică se luaseră după noi, erau ei trei, da numa ăsta a picat. Colegi de-ai ei. Am zis să-l ținem până vii ca să ne spui ce facem. Io m-am gândit să-l speriem cumva ca să nu se scape. I-am dat să bea așa de doi lei. Că făcea mofturi. Mai ceva ca o fată mare. Să-l fi văzut cum s-a-nmuiat când i-am luat mâna și i-am pus-o pă Rada. Da și io al dracu’. L-am plimbat peste tot. După ce i-am pus mâna la fofoloancă era ca o carpă. Tot o ținea că el trebe să plece. I-am pus sticla la gură și arde-o Nae. A tras până a căzut lat. I-a spune? Ce-i facem?
- Păi dacă nu-l bagi cu nasu-n rahat să-i pută, și poa' să se scape. Ca sa fim siguri de el îl băgăm în joc.
- Păi și ce sa facă Șefu cu ardeiu lui?
- N-are a face. Trebe să știe că a trecut și el prin ea. Așa o să tacă. De frică.
- Deci….îl bag în rând?
- Da mă. Da mai târziu, că uite-i p-ai noștri cum freamătă…du-te de-l scoală…
- Gata Șefu…deci trebe să vază…
- Da mă…să știe ce-l așteaptă…
Chelu luă un lighean găurit și-l umplu cu apă după care îl azvârli peste băiat…Gicu își ridică cu greutate capul ce-i vâjâia…
- Hai bărbate că ai treabă…
- Vreau acasă…
- Las’ că mergi și acasă. Mai târziu. Hai la Șefu acu’…
Îl apucă de subțiori săltându-l pe picioare moi…
- Hai! Copăcel…
Ajunși la mal îi făcu vânt și-l aruncă în apă. Gicu ieși pufnind și scuipând. Ajunse la mal. Arăta jigărit ca un pisoi plouat.
- Scoate țoalele alea ude și hai la Șefu să pui ceva pe tine.
Gicu își scoase cămașa și pantalonii rămânând în chiloți. Începu să-și stoarcă lucrurile neîndemânatic.
- Scoate mă dracului cârpa aia….ce? Vrei să răcești la coaie? Sau poate ți-o fi rușine?
Îl luă de mână trăgându-l spre Caluda.
- Gata Șefu. S-a trezit din beție. Șezi mă și pune cămașa asta pă spate.
Gicu se așeza încercând să-și ascundă goliciunea.
- Vezi bă Chelule? Și tu îl văitai că n-are parte…
- De un'să știu io Șefu ce zace-n turul pantalonilor?….
- Ai mai fost la femei bă?
- …..
- Zii bă, ce nu-ți e bine? Ai mai fost au ba?
- Nu….n-am mai fost….
- Las că vezi acum cum e. Ai de grijă, poate te faci de râs. Și mai ridică-ți dracu' odată capu'…uită-te și tu acolo să știi ce ai de făcut. Că asa e, vezi și știi. Înveți. Gicu își ridică ochii, pipăînd cu teama împrejurimile. Văzu trupul Radei împrăștiat pe nisip, peste care trebăluia unul bondoc.
- Fii atent guriță. Acu e rându meu. Te uiți să vezi cum fac și apoi faci la fel…înțeles?
- Lasă-l bă Chelule că doar nu-i idiot. Mare lucru s-o bage și să dea din cur până se termină…
Chelu se ridică îndreptându-se către grup.
- Gata bă că-s la rând…hai adunarea și lăsați culoar la vedere că am spectatori…
Dădu câțiva băieți la o parte. Își descheie pantalonii lăsându-i să cadă. Se întoarse spre Gicu făcându-i semn să fie atent. Se lăsă în genunchi trăgând trupul fetei către el. Se cuibări, pipăind locul, după care se-nvârtoșă intrând tot și izbînd cu sete. Trupul fetei tresălta spasmodic. El se mișca sacadat: sus, jos, sus, jos…și rezemat în brațe și cu capul întors, părea că se odihnește după niste flotări. Gicu privea, strângându-și tot trupul în ochii lacomi. Sângele îi gonea nebunește, zvârcolîndu-se și întărindu-se. Cu greu își dezlipri privirile de pe cele două trupuri strângându-și capul între picioare. Caluda lăsă țigara, aruncând fum pe nas.
- Ce-i Gicule? Ți-o fi rușine? Ori poate că ți-e greu…
- …
- Fumezi?
- Nu…
- Da ai încercat?
- Nu…
- Apoi dacă-i bal, bal sa fie. Uite, ia o țigară…
- Nu…vreau….
- Ia mă nu fi prost…tragi un fum, două și-apoi o arunci…
- …..
- Așa baiete, brava ție. Curaj. Așa. Ai de grijă. Întâi tragi mai moale, nu te hapsânești…și nu uita, nu tragi în piept…așa mă, vezi că se poate? A fost greu? Păi? De ce ți-e frică? Așa, acum poți să tragi și-n piept. Așa. Nu te lăcomi. Ușurel. Puțin și bun. Bravo Gicule, bravo băiete. Vezi că nu se moare din asta? Ei? Cum e?
- Nu știu….sunt puțin amețit…
- Ei, pentru început nu-i rău. Hai trage. Ia și o gură d-aci din sticlă. Așa mă băiete. Că cineva tot trebe să te-nveșe…hai mai uită-te, că acuș își vine rându'…
- Da, eu….
- Da mă….știu…n-ai mai făcut-o…las' c-o faci acum…
- Bine, da nu…
- Mă n-ai văzut? I-o bagi ș-apoi începi să dai din cur…restu' vine…
- Și cât dau așa?
- Las' că vezi tu…dai până cănd….eh, afli tu și singur…Cum e Chelule?
- Bună Șefu, da nu colaborează…stă bleagă…te lasă numai pe tine să tragi la greu... chiuleste …futu-i…
- Dacă nici voi nu i-ați spus ce trebe să facă, de un'să știe fata…
- Adică?
- Ia zi-i tu lu' Gaură s-o-nțepe puțin în cur…așa de control…să vezi tu cum începe să miște…
- Bravo Șefule, păi acum spui? După ce m-am terminat?
- Ce să vă fac mă? Numa io? Voi nu gândiți? Cine-i la vâsle acum?
- Calu…trage tare…
- Bă, și-am uitat de bulumacul ăluia…trebuia să-l puneți mai la coadă…că strică tot…
- Se strânge ea Șefu…
- Păi da. Ți-ai văzut sacii goi, ce-ți pasă de alții….
- Ei și tu Șefu….Auzi Șefu? Au cam pus bot băieții….
- Ce?
- Ăia cu pajura…cică nu se știe când le mai vine rându'…
- De de ce mă?
- Păi ce, ei stau așa fără nici un folos? De ce-au mai venit?
- Lasă-ă mă Chelule și pă ei…e tânară mânza…duce…
- Bine Șefu…s-a marcat…
Chelu se ridică dispărând printre băieți. Un chiot izbucni însuflețind chipurile posomorâte.
- Îi vezi mă puță? Cum nu le pică bine, cum pun bot. Ei da văd că se-ngroașă gluma…bravo băiete…mai poți s-o ții?
Gicu încercă să se ascundă adunându-și mâinile căuș.
- Lasă mă că nu-i nici o rușine…doar suntem între noi, bărbații. Ia zi mă, ți-o mai freci așa p-ascuns?
Gicu ridică ochii nedumerit. Întrebări mute țâșneau din ochi nevinovați.
- Lasă mă. Mai bine că nu știi. Nu-i nici o ispravi, n-ai pierdut nimic…Chelule!
- Da Șefu?
- Ia vino aici…
Chelu se apropie licărindu-și ochii prin sticla aproape goală…
- Ia zii Șefu? Ce e?
- Bagă-l mă pe băiat peste rand, că uite s-a umflat tărâța-n el…
- Op-ș-așa, bravo, băiețică…Crește? Crește?
Vorbele se lipeau de el ca flegmele. Se simțea strivit, vierme. Nimic întins pe lama microscopului. Nu-și dorea decât să fie departe, cât mai departe…dar ochii i se lipeau de trupul Radei…fremăta…
- Ia și bea asta ca să mergem...
Mînile zburătăceau, neputând să-și ia zborul.
- Ia mă, odată…că doar n-o să stăm toată noaptea aici….
Luă sticla și închise ochii. O duse la gură. Buzele i se lipiră de gura caldă și parfumată. Începu să bea. Înghițiturile se prăvăleau una după alta, stârnînd o avalanșă mistuitoare, sfărâmând totul în cale. Deschise ochii. Sticla golită, se arcuia ca un semn de întrebare.
- Hai cocoș. Copăcel…
Chelu îl luă de mână. Ajunseră lângă grup. Ca la un semn, băieții se traseră la o parte scuipând întrebări mute. Ochii lor îl măsurau. O urmă de teamă, amestecată cu jenă încerca să-l sugrume. Undeva, mult prea departe, îngropat în străfunduri, sângele se zbătea urlând. Se privea, încercând să se înțeleagă. Rămasese într-o poziție caraghioasă și încordată totodată. De așteptare. "Oare chiar era vedetă?" Își aruncă privirile la pământ. Calu se zbătea, mișcându-se anapoda. Era ca zbaterea din mijlocul vârtejului. Rada zăcea. Nemișcată. Ochii deschiși se cuibăriseră undeva în adâncul cerului. Erau goi. Fără ură. Fără teamă…goi și atât…De-ar fi avut ochii închiși ai fi jurat că doarme…dacă n-ar fi răsuflat șuierat ai fi crezut că-i moartă…Încet, încet, trupul de deasupra se liniștea și se culcușea…Calu se ridică, rămânând în patru labe…scuipă într-o parte, leșinat. Luă bluza Radei și începu să se șteargă tacticos. Își trase pantalonii și vru să se ridice.
-Curăță bă și la locu' de muncă…doar n-o să lași băiatu' în mocirla ta…
Calu ridică ochii spre Chelu, dar nu zise nimic, înghițindu-și vorbele…apucă iar bluza Radei și începu s-o îndese între picioarele ei frecând în sila. Se ridică și plecă să-și ia ceva de băut sulițându-l pe băiatul cel nou…Chelu îi trase o palmă peste fund…
-Hai puștiule, la treaba…ia zii Gaură, merge treaba?
-Nu merge bă Chelule, o-înțep degeaba…
-Cârnule!
-Ce-i bă Chelule?
-Cât se joacă puștiul aici, du-te și adă o lopată…
-O…ce? O lopată?
-Da mă! Ce? Nu știi ce-i aia?
Gicu se lăsă în genunchi și se aplecă deasupra ei. "Iartă-mă Rada…da nu pot…"
-Bag-o mă cu mână….că poate nu intra așa din prima…
Începu să se miște. Sângele i se mișca, trăgându-l când în sus când în jos. Apoi începu să salte gâfâit…
-Mai încet bă puță, că nu te-aleargă nimeni…și mișcă și tu numai din cur…că dor n-oi fi d'ăla epilepticu'
-Așa, să mă….bravo…
Cineva începu să bată din palme iar ceilalți se luară după el stabilindu-i ritmul. Trupul îi intrase în rezonanță. Se simțea pierdut, fără control. Trupul avea viața lui și nu mai asculta de el. Se mișca de capul lui. Când mai repede când mai încet după cum voia el. Capul. Începură să-l doară coatele. Parcă și pielea îi luase foc de la atâta frecare. Nisipul îi intra prin piele, în carnea oaselor. Burta îl durea. Mușchii erau ca o lamă de arc. Mișca mai repede, tot mai repede. Înlăuntrul lui se petrecea ceva ciudat. Tot sângele îi fierbea clocotindu-i carnea și măruntaiele. Mișca tot mai repede. Gâfâia. Aproape că alerga. Îl durea dar totodată îi plăcea. Ceva se rupse în el și i se păru că se scurge tot între picioarele Radei și mai adânc, în nisip. Se lăsă moale, simțind parcă pentru prima oară sânii ce-l înțepau. Încercă să se ridice. Tot corpul îl durea de parcă ar fi cărat saci. Se ridică greu, icnînd.
-Bravo mă! Ai făcut-o….
-Ei? S-a rupt ața?
-Ia zii? Cum e?
-A fost greu? Las' ca trece…
-Ai văzut mă ce viteză luase?
Se ridică în picioare, legănat. Se întoarse și porni catre apă. Întră și începu să se spele. Se simțea lipicios, murdar. Apa îi făcea bine. Se privea încercând să se recunoască. Se pipăia cu neîncredere. "Asta înseamnă să fii bărbat?" Se ridică tremurând, șiroind. Băieții își vedeau de treabă. Altul era la rând. Se așeză lângă foc. Căldura îi făcea bine. "De ce-o făcuse? Oare era bine? Dar dacă n-ar fi vrut, ce puteau să-i facă? L-au pus și pe el ca să nu-i toarne. Ce-o să zică Rada? Cum o s-o privească mâine în ochi? Ce-o să-i zică? Oricum, de făcut o făcuse. Forțat sau nu o făcuse. Și chiar îi plăcuse. Era ceva ciudat, dar…da, era bine." Deodată își aduse amînte. "Cât o fi ceasul? Ce-or face ai mei? Cred că-s înnebuniți. Doamne, ce-am făcut? Ce să le spun?"
Cărnu se întoarse cărând după el o lopată. I-o băgară Radei sub cur și trăgeau pe rând la coada lopeții ca la foale. Trupul fetei se mișca spasmodic, aruncat de lopată. Acest lucru smulgea chiote de bucurie și gemete de mulțumire celui ce era deasupra. Întoarse capul. Caluda părea că doarme cu falca sprijinită-n palmă. Tigara se scrumea aruncând sclipiri tot mai rare. Era și el întărâtat căci batista se sumețise într-o poziție nefirească.
-Ia vino Gicule!
"Deci nu doarme." Se ridică, îndreptându-se către el. Simtea cum se mișcă pământul sub el.
-Stai jos!
Se aseză privind în pământ. Parcă era mai bine decât în picioare, dar capul tot îi vâjâia.
-Ia zi, cum a fost?
-…….
-Să nu spui că nu ți-a plăcut…
-….
-Fi atent mânzule. De-acu ești în rahat până peste cap. "Deci asta era." Dacă te scapi pe undeva ăla ești. Mucles. Nu știi nimic. N-ai văzut nimic. N-ai auzit nimic. Știi cum se cheamă asta? Viol! Adică pârnaie. Dacă te scapi, te tragem dupa noi. Ai bulit-o. Ai înțeles?
-Și Rada?
-Ea n-o să zică nimic. Te asigur.
-Bine…șșefu…pot să plec?
Vorbele ieșeau cleioase, împiedicându-se unele în altele.
-…de ce?
-Ai mei cred că-s înnebuniți. Niciodată n-am întârziat atât. Să nu mă caute pe la Poliție….
-Bine mă. Strânge-ți boarfele și echiparea. Te duce Chelu până sus.
Începu să-și strângă hainele și să se îmbrace. Își luă geanta și se așeză, așteptând. Din stomac se ridicau aburi de alcool. Parcă plutea. Ochii începură să i se împăienjenească. Ceilalți se bâțâiau într-o parte și-n alta ca niște caraghioși. Deodată Chelu se aplecă pipăînd-o pe Rada. Se ridică repede pornînd către Caluda. Vorbele ajungeau cu întârziere, vătuite parcă.
-Am belit-o.
-Ce-i mă?
-E rece.
-Ce?
-Țeapănă. Și rece. Ce dracu facem?
-Da câți ați fost mă?
-Douăzeci și unu cu puță…
-Scroafa dracului. Acu și-a găsit.
Un fior nelămurit îi încordă mușchii. Privea la ei și nu voia să înțeleagă. "Rece? Adică…? Doamne Dumnezeule….era…era…Rada era….moartă?? Și el…"
-..băieții s-o ia și s-o arunce la groapa de gunoi…
Caluda se ridică cu greutate, sprijinindu-se de umărul celuilalt.
-Boii dracului, că nu se mai satură…Hai! Trebuie să dispărem. Faceți curat Chelule. Lună să fie. Să nu se vadă urmă…
-Gata Șefu, s-a marcat!
-Crețule?
-Da?
-Ia-l pe ăsta și du-l sus. Să nu-și rupă gâtul prîn văgăunile astea.
-Da.
Liniștea scurma dezgropând resturi de teamă. Crețu se apropie. Mic, bondoc. Capul ca o minge. Părul creț și ciufulit ascundea fruntea îngustă. Ochii mici și răi străluceau în noapte. Fălcile-i mestecau în gol. Buzele strânse lăsau să se scurgă stropi de saliva pe la colțurile lăsate.
-Hai mă odată, se auziră vorbele lui lătrate scurt…
Gicu se ridică urmându-l. Picioarele i se-mpleticeau. Capul îi atârna greu. De-ar ajunge acasă mai repede. Să se vadă-n pat. Trecu pe lângă Rada. Ochii ei priveau liniștiți, undeva departe. Întoarse capul. "Rada moartă!" Cu toată împotrivirea, ochii îi alunecară iar către ea. Ar fi vrut să fugă dar ochii ei strigau, îl chemau. Voiau să-i spună ceva.
-Crețule!
-Da?
-Ia vino!
-Da Șefu….
Crețu se întoarse pornînd către Caluda. Încercă să-l urmărească dar ochii îi alunecau spre trupul împietrit. Cineva începu să stinga focul. Flăcările se luptau cu disperare încercând să biruie întunericul morții. "Nici ele nu vor să moară!" Moartea plutea în jur amenințătoare. Ridică ochii. La lumina slabă zări fețele celor doi. Privirile reci ca ghiața îl cercetau, măsurându-l. Începu să tremure. Frigul punea stăpânire pe el. Tremura tot mai tare. Dinții îi clănțăneau. Crețu se aplecă și luă lopata. Se îndreptă apoi spre el.
-Hai mă să mergem.
Și porni înainte. Mergea în urma lui, împleticindu-se. Călca prin bălți, prin gropi, fără să se mai uite. Nu-și dorea decât să ajungă… sus. Apoi acasă. "Ce va spune? Unde a fost atâta timp? De ce sunt haine mototolite și ude? Ce-a făcut? PUȘCĂRIA! Doamne Dumnezeule! Ce-am făcut? În ce-am intrat?" Mergea ca un somnambul privind cu ochi goi. Atât. Mergea. La un moment dat se impiedică de ceva. O traversă. Se scutură și privi în jur. Mergeau de-a lungul unei linii de cale ferată.
-Da….parcă n-am venit pe-aici….
-…
-Unde mergem?
-….
Privi în jur cu teamă. Nimeni și nimic. Pustiu.
-Unde mergem? Spune ceva….
Glasul strangulat, pițigăiat de-a dreptul, se sparse de liniștea din jur.
-…..
-Crețule! Unde mergem?
-În mă-ta.
-Vreau acasă Crețule….
-Vrei acasă? Na acasă!
Îl văzu cum se întoarce ridicând lopata. O străfulgerare și valuri de întuneric se îngrămădeau sufocându-l.
-Na acasă! Futu-ți…na acasă!….na acasă!….
Crețu lovea cu furie printre sughițuri. Trupul se împrăștiase pe linie. Loviturile începură să se rărească.
-Fir-ați ai dracului cu școala voastră cu tot….
Vorbele se pierdeau în gâlgâitul unui plâns înfundat.
-Numai din cauza voastră…..
Crețu se îndepărtă târând lopata după el…
-Numai din cauza voastră….
Luna se strecurase speriată printre nori. Un șuierat scurt se auzi încercând să sperie liniștea. Undeva, în noapte, o lopată zăngănea zbătându-se prin pietrele terasamentului.