anna -
dacă lumea ar fi o bibliotecă
ceasurile norocoase ar putea sări
uneori din pagini
ochii tăi ar avea din nou blândețea
cailor ce pasc lăsarea serii
iar eu aș putea jura pe bucurie
că templele din noi vor dura mai mult
decât timpul
dar peretele la care mă rog
are tristețea lui
locul tău rămâne gol
stă nemișcat
cu îndoiala înflorită
în colțul buzelor
Poezie:
Comentarii
Aranca -
locul lui gol inca straluceste de urmele nemartursirilor tardive. ca o carte de suflet in biblioteca lumii. "dacă lumea ar fi o bibliotecă ceasurile norocoase ar putea sări uneori din pagini" un poem deosebit.
yester -
... "dacă lumea ar fi o bibliotecă" mi-ar plăcea să fiu o capodoperă, dar nu e:)! îmi place delicatețea ce domnește în pagina aceasta, un poem cât o durere, o tribulație a lucrurilor împrejmuitoare, și un pic de îndoială imparțială, iată rețeta unei nostalgii perfecte:)! o să fiu eu sfătos altădată!:)
cami -
îmi place ideea de lume-bibliotecă...interesantă ... poate că ceasul norocos va sări chiar dacă din ultimele pagini (niciodată nu e prea târziu, nu?) și va umple locul rămas gol pentru tine... îți doresc un nou început mai bun decât toate celelalte.
anna -
aranca - in locul gol o sa invat a pune crini albi... desi mi-e atat de dor de toate neintamplarile... imi lipseste mult atmosfera de acasa, cercurile pe care le frecventam, discutiile ... singura mea legatura cu lumea acum e internetul, de aceea ma bucur mult cand vine cineva si-mi lasa cuvinte, ... scuza-ma daca suna patetic. stiu, lumea e impartita in poeti si oameni care scriu ... eu nu am pretentii deosebite, bineintelesc insa ca ma bucur enorm cand imi reusesc cuvintele, cand vine cineva si-mi spune ca simte un vers, sau o poezie... acum lucrez la un volum de versuri, postez pentru a-mi vedea poeziile cu alti ochi, lipsa parerilor la fel o inteleg ... parerile tale conteaza intotdeauna, multumesc! yester - lumea nu e o biblioteca dar tu poti fi o capodopera ... ceva asa ca un monument de... sfatosenie, cumsecadenie, dragalasenie ... iar ceasurile mele norocoase sunt cand te citesc, cand te ascult ... de la o nostalgie perfecta, la bucurie, e doar un pas de pitic:) e bine cand ma sfatuiesti, putini o mai fac, recunosc ca am nevoie si-ti multumesc, mai departe ... incerc sa cladesc temple (pe dinlauntru), poate indoiala va capata muguri si va creste la primavara o gradina de certitudini, iar rugaciunea care-mi paste inserarile, poate va lumina peretele gol din mine... cami – cand o sa prind un singur ceas norocos, o sa-l trag de urechile lui sfioase, pana va inflori locul de langa mine:) iti multumesc de urari... sa fie!