Aranca -
diminețile se umezeau de îngeri
sincope fulguind pe caldarîmuri albastre
pînă cînd cerul purta
cămașa sfielnică de aripi
a celuilalt tărîm
abia respiram rodind
solfegii sub povara luminii
încărunțită
jumătate din mine erai tu
firavă simetrie
îmbrăcată-n cocori
predestinați mărilor neștiute
cîndva visam
călăuziți de-un înger orb
grinduri de ceață zidite prin valuri
doar teama de zbor
ne-a-mpietrit, iubite
de ne-au rămas efigii de viscol
pe chipuri
sau doar nemărturisite poveri
trecerii ireversibile
a îngerilor.
6 aprilie 2004
Poezie:
Comentarii
yester -
...hai să-ți spun pretinește cam ce nu merge... a) cuvântul "albastru" e stigmatizat în poezia ultimelor trei decenii , și uzitat până la refuz în poezia anilor ' 60. deci trebuie o sintagmă extraordinară ca să-l pună în evidență. de ce nu alegi să îl sugerezi... doar te pricepi:)! b) ferește-te de gerunzii :"rodind". c) "povara luminii" nu salvează construcția genitivală... d) "doar teama de zbor/ ne-a-mpietrit, iubite" e chiar o construcție banală... e) nu vreau să te necăjesc, dar tu știind aceste lucruri, mă întreb de ce le mai postezi? ... m-a atras titlul... și m-a amărât ce este sub el... franc și amical,
Aranca -
apreciez comentariul franc si amical dar de data asta, asta e... si pentru ca e o parte din poverile mele, inclin sa o las asa, cel putin pina vor trece. ingerii despre care aveam a spune.