Virgil -
...
uneori trebuie să mori
(istoria gesturile munca prostia trebuie să ajungă la capăt)
nimeni nu a precizat asta în manualul de funcționare
de aici și iluzia că merită să trăiești
te agăți de fiecare insucces
ca un orb de blana cîinelui electric
poate reușești să ieși cu cîteva secunde mai repede
din cadavrul în care ai înflorit atît de întîmplător
o venă răsucită în jurul alteia și alteia
ca un furtun vechi de baie
pînă cînd ghemul devine o inimă
în pieptul altui fluture metalic
la marginea sfîșiată a zilei
Poezie:
Comentarii
Chiar ca metalmorphosis,
Madalina Cauneac -
Chiar ca metalmorphosis, Partea asta mi s-a parut foarte buna:
"o venă răsucită în jurul alteia și alteia
ca un furtun vechi de baie
pînă cînd ghemul devine o inimă
în pieptul altui fluture metalic
lași viața să curgă pînă la toxic"
Si din punctul meu de vedere paranteza din al doilea vers nu prea are sens, adica nu aduce nimic nou, din cauza asta, eu cel putin, as elimina-o.
nu cred ca este corecta
aquamarine -
nu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
ai dreptate daniela. încă mai
Virgil -
ai dreptate daniela. încă mai am de învățat
nu cred că sînt de acord cu
Virgil -
nu cred că sînt de acord cu tine, masha. la urma urmei repetiția/paralelismul a fost și încă mai este o modalitate (să-i zicem) poetică. chiar dacă unii probabil o consideră depășită. eu nu sînt însă convins. spre deosebire de proză continui să cred că în texte care se vor poetice este acceptabilă. în cazul în care este clar superfluă.
nu esti de acord cu paranteza
Madalina Cauneac -
nu esti de acord cu paranteza care ar trebui taiata sau...? pai aia nu este o repetitie cat este o explicitare a primului vers, iar lirirsmul lipseste cu desavarsire, de fapt primele sapte versri sunt chiar putin adolescentine, asta o spun din perspectiva mea si atat. Despre partea faina a poemului am spus in primul comentariu.
Si se merita nu este corect in niciun context pentru ca a merita nu este verb reflexiv. Asta ca sa completez comentariul Danielei (deci fara nicio acuza sau alte aere)
Întâi şi-ntâi, mi se pare un
Dorel -
Întâi şi-ntâi, mi se pare un poem foarte bun. Observ că Virgil a fost sensibil la unele observaţii, cum ar fi cele privitoare la verbul "a merita" (la noi, în limbajul ceva mai lejer, cum ar fi al "regelui" Hagi, de pildă, se spune, totuşi, "se merită" - nu se merită, Nea Gigi! - sau "se riscă" - nu mă risc, nea Cutare!), dar nici în franceză, de unde le-am luat, aceste verbe nu sunt reflexive. Foarte bine a făcut , însă, Virgil că n-a ascultat-o pa Masha! Versul al doilea este, poate, cel mai relevant al textului, iar asta nu atât prin ce spune (amănunţind în chip necesar), ci şi în virtutea unui efect retoric. Poemul are o ritmica - exterioară, a silabelor şi accentelor, şi interioară, a gândirii - , iar versul al doilea este chiar cel care imprimă această ritmică. Tocmai de aceea ultimul vers parcă n-ar conţine soluţia cea mai potrivită, nici ca ritm, nici ca idee...Aş simţi nevoia unei deschideri spre altceva, nu ştiu spre ce. Asta a simţit şi Raluca, rescriind textul, dar nu cred ca a găsit soluţia fericită!