ultima mea moarte
peronul gara şi maldărul
acela de fier mişcător
transformase totul într-un cortegiu funerar
călătorii adunaţi în cerc
mă priveau ca pe o marionetă
legată cu sfori invizibile
de acele ornicului
mă durea
vocea gâjâită din difuzoare
care-mi anunţa
incompatibilitatea inimii
cu propriul ei sânge
căutam albul
din ochii păsărilor
dar nu semănau
nici pe departe cu zăpada
depusă în urmele paşilor tăi
m-au durut
plecările
geamantanelor
care ascundeau inimi
…în urmă
doar rugina şinelor
ca o scară rezemată
pe numele unei cruci nevăzute.