jurnal de nesomn II

imaginea utilizatorului Virgil
28 dec 2005 - Hemeneia la 7 zile

E ora unu noaptea. Am avut musafiri, prieteni buni. Le-am citit poezie, românească. Le-am spus surpriza cu “Mirabile dictu”. Am povestit amintiri.
Nu știu cît voi putea să scriu acum aici dar voi încerca. Pentru că am promis. Dar ziua a fost lungă și plină.
Site-ul a început deja să capete contur. S-a publicat deja chiar mai mult decît mă așteptam într-un timp așa scurt. Avem vizitatori destul de mulți pentru doar o săptămînă de viață. Contorul de la baza paginii nu funcționează decît de două zile. Mai avem foarte multe de făcut. Sînt pe rol pagina de înscriere, pagina autorului, pagina de profil personal și posibilitatea de editare a textului postat. Sînt în plan alte surprize, precum secțiunea interactivă. Repet încă odată, cei ce vor să se înscrie mă pot contacta deocamdată la office@hermeneia.com
Au început însă și unele probleme. Am zis la început să nu le abordez ca să treacă sfinții și Sărbătorile. Am să încerc totuși să le punctez “pozitiv” deocamdată. În primul rînd vreau să vă spun că aș fi încîntat dacă ar spori calitatea textelor publicate. Apoi aș fi și mai încîntat dacă ar spori calitatea comentariilor. Cînd spun aceasta nu mă refer la faptul că toate ar trebui să fie negative și aspre dar nu cred că folosesc prea mult nimănui drăgălășeniile și extazele (chiar poetice). Știu că unii simt nevoia să răspundă “poetic” și nu cred că e nimic rău cu asta. Dar nu cred că aceasta se poate apropia prea mult de ideea de “hermeneia”, de analiză și interpreteare literar-ideatică sau estetică. Poate despre “hermeneia” am să scriu mai pe larg altădată, deocamdată însă vreau să vă spun că viitorii editori și lideri de opinie ai site-ului vor fi dintre aceia care au opinie și știu să și-o articuleze coerent. Amabilitățile și pupăturile sînt simpatice dar nu folosesc prea mult dinamicii site-ului.
Deocamdată nu am întîlnit atacuri la persoană în comentarii dar vă rog să vă asigurați că vă este clar ce anume este un atac la persoană atunci cînd reclamați așa ceva. Cred că știți toți povestea cu lupul și nu e nevoie să vă amintesc riscul de nu fi luat în serios atunci cînd te joci cu cuvintele. Sub nici o formă însă vă rog să nu interpretați drept atac la persoană critica defavorabilă asupra unui text. În același timp îi îndemn pe cei care sînt gata să “desființeze” un text să se asigure că o fac pertinent și documentat. Același lucru este valabil și pentru un comentariu pozitiv.
În esență, mi-aș dori ca autorilor să le fie frică să publice aici din cauza exigenței comentariilor, totodată mi-aș dori ca autorii să rîvnească să publice aici din cauza prestigiului exigenței comentariilor de pe Hermeneia. Mi-aș dori ca vizitatorii să vină aici știind că nu vor fi întîmpinați de mediocritate. Dar trebuie să înțelegem că “presiunea” împotriva mediocrității o asigură comentariile eficiente.

Comentarii

Uite ca mi-ai luat vorba din gura Virgile... daca nu ai fi scris tu acest text probabil ca as fi facut eu asta. Sunt total in acord cu cele spuse de tine, "pupaturile" nu fac nimanui bine mai ales ca stim ca nici nu am fi deloc originali promovand si incurajand asa ceva... avem experienta agoniei unde se vede cu ochiul liber unde a condus o astfel de atitudine. Un autor obisnuit sa fie laudat va reactiona coleric la critica considerand un astfel de demers drept malitios si indreptat impotriva propriei persoane. Cel caruia ii pasa doar sa se stie "pe bune" cu toata lumea nu va scrie desigur decat dulcegarii. Sa incercam sa ne gandim ca cel care comenteaza are intentii bune si sa nu picam in ispita de a ne considera persecutati, sa incercam sa intelegem comentariul asa cum lectorul s-a straduit sa priceapa textul de referinta. Aici nu se pune problema afisarilor, a reciprocitatilor, a mesajelor pe ym de genul "am postat un text, spune si tu o parere acolo". Desi in mod normal activitatea intr-un astfel de site se regleaza de la sine cred ca ar fi potrivit sa statuam o serie de criterii nu in ultimul rand de natura culturala, pentru a fi siguri ca vorbim toti aceeasi limba... am sa ma gandesc si voi veni cu propuneri concrete, daca ideea nu va fi dezavuata.

Mie nu mi-ai luat vorba din gură, Virgil. Și nici eu altcuiva. Transmiterea asta … culturală a ideilor are un grad prea mare de perisabilitate. Îmi permit să gândesc așa, de unul singur și de capul meu. Mediocru sau genial, cine poate ști? Și, mai ales, cine poate da asemenea verdicte, fără să clipească? Eu știu cine, dar nu spun… Haidem, totuși, să deschidem ochii un pic mai mult. Atac la persoană poate fi și atunci când: 1. – nu se face o critică a textului respectiv ci a “modului de a scrie”, așa, la general, fără nici o referire sau orice altă legătură (stilistică, prozodică, fonică, fonetică etc…) cu textul în cauză, în trei-patru rânduri îngălate și pline de exprimări ambigue. Consider că astfel de “exegeze”, bineînțeles refăcute atât stilistic cât și calitativ, ar trebui să-și găsească loc în articole separate, poate chiar cu acceptul autorului recenzat (sau în prefața volumului de poezii al autorului, desigur, după gust). 2. - sub masca exegezei se aruncă expresii comparative, cu sens peiorativ (exemple: “ca un saltimbanc”, “ca un copil maturizat prea devreme”, “ca un tractorist cu basca ruptă în dreptul stemei”, “ca un padișah în haine de țață” etc.). Bineînțeles că ele pot fi apoi “zaharisite”(“dulcegărite”, după cum am înțeles de la comentator actualmente harnic, viitor editor pe acest site), se pot găsi argumente “irefutabile” pentru un anumit sens (de înalt nivel hermeneutic, obligatoriu – de exempu: “tractoristul e cel care dă profunzime scrisului, el sapă adânc, brazdele sale sunt ezoterisme peste care se așază, afânat, pământul altor civilizații, basca sa ruptă e o coroană placată cu modestie, cu simplitate, așa cum fiecare cuvânt, de esență, este o nestemată a lucirilor frunții dezgolite, parțial, numai și numai pentru inițiați” – lumea cade pe spate, aplauze din primele rânduri, mângâieri pe cap din lojă), deși intenția a fost alta. E și aici un corolar: - dacă, întradevăr, intenția nu a fost aceea de a jigni, atunci comentatorul în cauză, lăsând larg deschise porțile acestor sensuri, fără să-și de seama, poate fi acuzat nu atât de atac la persoană, cât de neglijență și/sau inteligență submediocră … Ce înseamnă atunci a critica un text? Cum toți se pare că vorbim “aceeași limbă”(?), mă refer “la critica considerand” că îmi pot permite ca, până va reveni Vladimir cu ideea sa de mare amplitudine culturală nedezavuată și plină de propuneri concrete, să redau aici, din memorie, unele idei ale celor ceva mai apropiați genului (Caius Dobrescu, Gabriel Coșoveanu), anumite reguli (exprimate în Dilema veche de acum aproape un an), în speranța că poate vor fi de folos viitorilor editori (măcar pe viitor), precum și comentatorilor de nădejde ai acestui site, înainte de statuarea deja anunțată: 1. Trebuie evitată lipirea de etichete, pentru că este o diferență esențială între spațiul public și cel de natură informală sau pur personală. 2. Nu se acceptă utilizarea, în comentarii, a “disprețului suveran” – a “kitsch-ului acru” – ca un soi de pastișă cioraniană. Acest gen de manifestare nu se ridică la standardele inteligenței adulte. 3. Trebuie evitată caricatura (caricarea, ca procedeu), precum și tendința de a ridica aceste caricaturi la rangul de realități, ca o autoevidență. Absolut orice persoană, idee, valoare poate fi făcută să pară, cu o relativă ușurință, un model de idioțenie. 4. Trebuie evitat cu strictețe discursul urii. El este un discurs de tip delirant, nu întotdeauna lipsit de argumente – de tip canibalic (impulsul de a “ucide” și “devora” adversarul). Când discursul atinge patetismul biologic, saturat de referiri sau aluzii viscerale, e semn de trecere peste cota de avarie. Observația se potrivește și discuției despre idei. De obicei, obiectul discursului delirant urii nu este reprezentat nici de ființa în carne și oase, nici ideile ei, ci un amestec paradoxal, dar inextricabil, între cele două. 5. Defectele, handicapurile, particularitățile fizice trebuie lăsate complet în afara dezbaterii publice în jurul literaturii. Spațiul public trebuie să rămână rațional. 6. Discursul de “îndrăgostit”, chiar dacă nu este la fel de periculos și șocant moral ca discursul urii, reprezintă o deformare a bunului gust și a bunului simț, în comunicarea intelectuală – se poate trasa o limită nu numai în privința erosului trupesc, ci și a celui intelectual. Admirația trebuie să își facă loc numai în spațiul intim, altfel se cade în trivializarea spațiului public – bazat pe un ethos, la origine stoic, al autoconținerii. 7. Trebuie evitată “obsesia înjurăturii” – este un reducționism care elimină bazele modernității intelectuale. 8. Criticul literar trebuie să fie “cuviincios” și nicidecum ironic cu orice preț. 9. Trebuie evitată pomenirea, chiar subînțeleasă, printre rânduri, a meritelor personale dar și, mai ales, a frustrărilor, precum și autoplasarea în scenarii protocroniste. 10. Poartă-te în cuprinsul comentariilor critice ca și cum ai evolua într-un vast cenaclu, între privitori, unii inocenți. În comentarii apar clivaje, nuanțe. Toți am încălcat, unii mai mult, alții mai puțin, aceste legi nescrise, pe care ar fi trebuit să le știm de când lumea, fără să ni le intabuleze “cultural” cineva. Poate de acum încolo va fi altfel. Sărbători fericite!

Ma declar inca o data uimit de ceea ce imi este dat sa vad. stimate coleg Dedal oare cand te vei dezobisnui de modalitatea aceasta paguboasa de a comenta nu textul ci persoanele care intr-un mod sau altul au incercat sa scrie constructiv. Iti voi vinde un secret, ascuns cu grija mare prin mai toate cartile privind analiza structurala... in mod normal analiza unui text (e mai putin cazul creatiilor literare si mai mult a celor critice) impune un efort de intelegere a continutului materialului si nu numai o citire pe diagonala... sunt apoi structurate ideile-forta si pentru fiecare dintre concluziile exprimate se cauta premisele, argumentele care au rol de intemeiere, pentru a se putea trage opinii valide privind gradul de fundamentare si veridicitate al acestora. Dumneata ai realizat toate acestea? Sau prezenta sub acest text tine doar de orgoliu si narcisism, in masura in carea readuci in discutie un subiect incheiat si in plan secund propria persoana prezentata ca un reper irefutabil. Iti mai spun inca o data, dupa ce in prealabil am reliefat asta in comentariul la textul respectiv si am revenit apoi pentru a explicita termenii pe care nu i-ai inteles, ca bati campii acum si nici macar nu o faci cu gratie. Nu am ce face, acesta este vocabularul de care dispun si atata timp cat dumneata ramai sclavul aparentelor, al intelesului comun, literal (a lui "Ana are mere") si nu faci eforturi sa te deschizi spre alte segmente de intelegere, noi nu cred ca avem un limbaj comun... hai sa nu prostituam in asa fel cuvintele incat sa ne limitam la un limbaj sarac ci mai degraba sa tindem spre imbogatirea acestuia asa cum este si firesc intr-o lume civilizata. Problema grava este insa alta... te invit sa faci un efort mental si sa te intrebi: 1. In cate dintre comentariile scrise pana acum pe acest site ai avut macar vag o intentie critica? Au fost cumva toate textele perfecte? Ti-a fost teama sa nu ti se bata obrazul si cineva sa-ti spuna ceva de genul "Credeam ca suntem o echipa si nu ne comentam negativ"? Nu te-ai priceput sa decelezi partile bune de cele mai putin reusite si sa oferi eventual sugestii de imbunatatire a textelor? 2. Comentariile mele sunt scrise toate in acelasi registru, in limba romana... de ce numai dumneata ai reactionat atata de inadecvat (las la o parte jignirile tale exprimate totusi atat de stangaci crezand inca in faptul ca au fost scrise la nervi)... de ce numai Dedal se simte persecutat. Nu cumva ne acordam o prea mare importanta colega? 3. Daca acel comentariu elogios scris de catre mine sub textul tau a primit un astfel de raspuns atunci rog colegii sa-si inchipuie cum ai fi reactionat daca, Doamne fereste, as fi indraznit sa te critic. E caraghios ca nu constientizezi ca genul acesta de comentarii de care esti atat de atasat incalca tocmai punctele 2, 4, 7 si 8 din "programul" enuntat de tine. Lasa domnule la o parte accesele astea de orgoliu aiurit (basca faptul ca suntem in vecinatatea sarbatorilor) si genul de exprimari tendentioase (sa le zicem pe nume... barfe, stifturi, fitile) cum e cazul in fragmentul "dulcegărite”, după cum am înțeles de la comentator actualmente harnic, viitor editor pe acest site" pentru ca sunt impregnate de rautate si multa frustrare fara obiect. Te rog din suflet nu te mai fa de rusine cu o astfel de atitudine, macar pentru faptul ca pana una alta reprezinti comunitatea din Iasi. Celor pe care i-am invitat sa scrie pe hermeneia.com le-am spus ca aici exista un spatiu deschis oricaror provocari literare, un mediu propice creativitatii, ca nu exista editori etc. Virgil am o rugaminte de care te rog sa tii cont atunci cand va veni timpul sa numesti ediori: daca vei avea vreodata de ales intre mine si Dedal considera ca eu cedez toate potentialele demnitati de acest gen in favoarea sa, ca sa stabilim inca de acum in ce consta interesul fiecaruia dintre noi de a scrie pe hermeneia.com. Public aici pentru ca sunt satul de mizeriile existente pe alte site-uri de acest gen si imi doresc un mediu curat, populat de oameni cu o minima cultura generala si literara si potential creator de la care sa pot invata si eu. De aceea, din postura de membru al siteului, spun ca cei care aleg sa-si vanda micimea sufletului pe aici isi fac din mine un oponent. Propuneri: 1. Timp de 24 de ore dupa postarea unui text autorul acestuia sa nu poata interveni pe acesta sau sa raspunda comentariilor. Astfel cred ca vor fi evitate eventuale porniri patimase si necontrolate oferindu-se celui vizat o perioada in care poate intelege sensul opiniilor colegilor. 2.Pentru a putea fi postate comentariile sa se incadreze intr-o limita minima de caractere pentru a fi evitate remarci de geneul "Foarte frumos, sarbatori fericite, bunica a scos colaceii din cuptor". 3. Fenomenul "la Multi Ani" este inerent unei comunitati de aceasta factura... personal nu sunt impotriva dar cred ca nu trebuie sa amestecam lucrurile prin scrierea cu dedicatie a unor texte de toata jena. Propun realizarea unei rubrici separate pentru astfel de creatii sau posibilitatea ca userii sa-si poata transmite mesaje intre ei. 4. Definirea sintagmei "atac la persoana" pentru evitarea confuziilor. In cazul unor situatii repetate autorului respectiv sa i se suspende pe o perioada determinata dreptul de a comenta. 5. Stabilirea perioadei de inactivitate ce poate fi tolerata unui user (desigur cu exceptiile de rigoare cauzate de situatii obiective) inainte de a i se sterge contul. Cu speranta evitarii pe viitor a unor situatii de genul celei traite de mine pe hermeneia.com va urez sarbatori fericite si La Multi Ani!

Referitor la ceea ce ar trebui să nu existe pe site, comentariul anterior al domnului supranumit „actaeon” deține anvergura unui exemplu evident. Între „Iti voi vinde un secret” și „cei care aleg sa-si vanda micimea sufletului pe aici” nu există oponență, ci dezvăluiri turbulente ale firii, ale inconștientului, drapat în impresii, imprecații, neargumentări și retorism: - „Ma declar inca o data uimit de ceea ce imi este dat sa vad...” – pregătirea discursului, prolog ce emite scenic aglomerarea declarativă a conținutului; - „Iti voi vinde un secret” – nuanță mercantilă și frivolă sub masca familiarismului sfătos; - „...in mod normal analiza unui text ... impune un efort de intelegere a continutului materialului si nu numai o citire pe diagonala... Dumneata ai realizat toate acestea?” – „clamatul efort de ințelegere” al unui anume text a avut drept rezultat, în cazul acestui comentator rămas uimit și cu semne de întrebare inutile, o singură referință privind textul în cauză, și anume că e „o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea” – adică „Ana are mere”? - și mai ce are Ana? - nu știm, că a plecat să le mănânce, lângă „colaceii din cuptor". Ne va spune după ce își va desăvârși digestia, despre ce și cum. - „Sau prezenta sub acest text tine doar de orgoliu si narcisism...?” - deja o anumită poziționare demiurgică, deși cu livrea, cea a autorizării „prezenței” sub text (adică: „tu ce cauți, mă, pe aici, ai bilet?”); - „...bati campii acum si nici macar nu o faci cu gratie.” – „baterea câmpiilor” nu e susținută, aici, nu e argumentată (desigur, ne-am obișnuit), iar grația care, într-o confruntare literară, e dată de eleganța de stil, trebuie contorizată neutru, asupra acesteia neputându-se pronunța, în mod obiectiv, niciunul dintre cei implicați; paradoxal, „grația” e "abuzată" chiar de către cel ale cărui „grații” sunt rezumate fundamental și cacofonic - atrag atenția că expresia „bati campii si nici macar nu o faci cu gratie” e cunoscută, ea fiind preluată, fără ghilimelele de rigoare (meteahnă veche, proverbială aproape), din vocabularul specific unui alt comentator, de pe „agonia” (I.P.); „...dumneata ramai sclavul aparentelor, al intelesului comun, literal...” – iarăși inducerea unor simple impresii personale, pentru că nuanțele interpretative, dezvăluite în detaliu, anterior, au rămas la fel de străine comentatorului sau sunt eludate până la punctele semnelor de întrebare „și/sau” din comentariul meu precedent; ”...hai sa nu prostituam in asa fel cuvintele incat sa ne limitam la un limbaj sarac ci mai degraba sa tindem spre imbogatirea acestuia asa cum este si firesc intr-o lume civilizata” – domnul comentator setează ilogic sensurile și pare a nu avea cunoștință de faptul că „prostituarea cuvintelor” înseamnă, în primul rând, utilizarea lor nerațională, în construcții semantice ambigue; trebuie precizat că „îmbogățirea limbajului”, în accepția acestui comentator, constă în „saltimbanc” sau în „copil maturizat prea devreme”, precum și în construcții cacofonice puerile, exemplificate deja („critica considerand”); - „Problema grava este insa alta... te invit sa faci un efort mental si sa te intrebi:” – incercări de largă respirație cerebrală, decisă, a problemelor proprii, a uimirilor, permutate către preopinent – da, aici intervin „problemele grave”, ale eludărilor, improvizațiilor personale cu alura oneroasă, întrucât: 1. Pe acest site nu am făcut decât un singur comentariu, care este o analiză neconvențională și neutră, dar precisă, legată strict de textul în cauză. Se poate verifica. Așa că toate retorismele grosiere ale comentatorului referitoare la modul meu de a comenta pe „hermeneia.com” sunt standardizate teatral, au fond mimetic inclus, cu ochii înălțați, rugător, spre divinitate și gradul de salubritate tinzând, asimptotic, către 0, dinspre minus. 2. Comentatorul se miră, iarăși, riscând să rămână astfel incomod poziționat, de faptul că nu au existat „reacții” asemănătoare, dar uită să precizeze dacă la alte texte a postat același comentariu sau nu. Și, până la urmă, de ce să nu-l fi postat? Cele 4 rânduri și jumătate având, în lipsă de altceva, măcar calitatea de necontestat a interschimbabilității: „E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie, contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice... un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda... o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea.”- actaeon Rog frumos ca, solidar din punct de vedere literar, autorul care a mai zărit acest comentariu sub textul său să îmi explice de ce nu a „reacționat” asemănător mie. 3. Indiferent dacă acel comentariu a fost elogios sau denigrator, intențional sau nu, el este de neacceptat din cauza: neargumentării, banalității, simultaneității sensuale aproape grotești, fapt explicat pe larg anterior. E de preferat o critică aspră, dar pe text, cu argumente, nu cu impresii și etalări de măști friabile. - „E caraghios ca nu constientizezi ca genul acesta de comentarii de care esti atat de atasat incalca tocmai punctele 2, 4, 7 si 8 din "programul" enuntat de tine.” – „caraghios” e de ce comentatorul a sărit din enumerare celelalte puncte, putând susține, la fel de veridic, „încălcarea punctelor 1-10”; - „Lasa domnule la o parte accesele astea de orgoliu aiurit” – încă un model de exprimare confuză: nu se spune clar ale cui sunt „accesele astea de orgoliu aiurit”- putem presupune că e o autocritică luminată (s-ar traduce în „lasă-mă, domnule, în pace, așa sunt eu, orgolios și aiurit, mai tinerel și fără experiență, trebuie să fiu înțeles”), exprimată îmbucurător, chiar dacă tardiv; - „genul de exprimari tendentioase (sa le zicem pe nume... barfe, stifturi, fitile)” – are loc aici o aplicare de etichete și perdele de fum, comentatorul în cauză, cunoscut în domeniul specificat, dând deja probe dublu veleitare, de exprimare: autoritară (chiar amuzant-amenințătoare – cea cu oponetul „micimii sufletești”) sau săritor-îndatoritoare (a se urmări și celelalte intervenții ale dumisale); exemplu de prezentare a meritelor, de captare a „bunăvoințelor”: „Celor pe care i-am invitat sa scrie pe hermeneia.com le-am spus ca aici exista un spatiu deschis...” – deci a făcut reclamă – omul ăsta chiar merită un sincer bravo din partea colectivității și nu numai... - „Te rog din suflet nu te mai fa de rusine cu o astfel de atitudine, macar pentru faptul ca pana una alta reprezinti comunitatea din Iasi.” – mod de exprimare patetic și fals, jenant pentru un adult; - „daca vei avea vreodata de ales intre mine si Dedal considera ca eu cedez toate potentialele demnitati de acest gen in favoarea sa” – același mod de prezentare, falsă, a pretinsei generozități, în condițiile în care e clar: autorul știe că așa numitul „Dedal” nu va ajunge niciodată în situația din enunț, din motive diverse (unul dintre ele este că „Dedal” n-are timpul necesar disponibilității spre această activitate, iar domnul „actaeon” este foarte bine...informat, și în această privință). Dacă „interesul” său pe „hermeneia.com” ar fi fost numai cel al scrierii, atunci „actaeon” ar fi putut exprima renunțarea la demnitățile editoriale, fără impunerea singuranțelor condiționale, așa după cum „Dedal” s-a exprimat deja. Propunerile cuprinse în „idee” sunt grile și grilaje irelevante, cu ascunzișuri subiective, ale cuiva care nu prea pare a avea alte griji (sau, dacă le are, ele sunt foarte mici, comparativ) ele s-au mai spus și cu alte prilejuri (ar fi trebuit ca buna cuviință a autorului – actaeon - să îl determine menționarea măcar a acestui fapt). Un singur amendament s-ar cuveni, la propunerea nr.1. Ca același termen de „neintervenție”, de 24 de ore de la postare, să fie aplicat, în primul rând, eventualilor comentatori, astfel încât aceștia să posede cel puțin premizele temporale ale citirii, înțelegerii, documentării și analizei argumentate pentru textul în cauză. Și e clar de ce o spun și va fi clar pentru toți cei care vor trece de acum încolo prin situații „de genul celei traite de mine pe hermeneia.com”. Vor fi din ce în ce mai mulți, dacă nu va avea loc acea „educare”, absolut necesară, după cum s-a văzut, a comentatorilor (mai ales a celor de genul „închipuit-cultur`nic`”). În concluzie, deși cu pretenții exhaustive, comentariul precedent al numitului „actaeon”, adresat, cel puțin neprincipial, nu autorului sub textul căruia s-a așezat sau „agorei”, ci altui comentator, păcătuiește prin patetism, exprimare condensată și arțăgoasă a frustrărilor, colaj hilar de servitute și autoritarism, falsitate, lipsă de echilibru și argumente, alternând zonele de protuberanțe nervoase gen filipică în derivă, cu cele de prefăcută cuvioșenie, are imanențe scolastice, dar și burlești, involuntare. E un exemplu de comentariu fără stil, majoritar grosier, de joasă ținută, cu haos al structurii, trădând grave dezordini interioare, un comentariu care poate face de râs nu numai pe autorul lui, ci și comunitățile în care își găsește loc sub impresia de auto-clamată autoritate. Atrag atenția, poate e cineva care nu observă, că m-am referit strict la comentariul anterior și nu la autorul său, „actaeon”. La mulți ani!

:) Cred ca e o virtute in a sti sa te opresti... mai ales cand nu mai ai nici un dubiu ca intentia polemica e degradata spre un discurs de mahala... fie pe a ta maturule Dedal :) Ai dreptate la toate punctele, incepand cu 1 si terminand inspre capatul universului. Eu deja ma gandesc la alte propuneri de optimizare a activitatii pe acest site... cred ca aspectul acesta e cu mult mai relevant decat sa stau la sfat cu...