prin urechile acelor de pin şi de brad
se strecoară cămilele ploii
rumegând primăvara asta plină de vlagă
căzută sub coasa întâmplărilor

un încăpăţânat şi-ndărătnic de kudzu îmbracă
backyardul meu pe de-a-ndoaselea
ostilităţilor eu le deschid poarta
ne vom duela negreşit la amiază

omizilor li se clatină dinţii de-atâta zahăr spart în
laboratoarele iernii dar nu-i bai
vor deveni totuşi fluturi
cârdul de gâşte va invada gălăgios academiile gârlei
pictorii într-un fel de amanuensis le va imortaliza zborul
pe pânze în culori ofuscate
deluviul aburilor va înghiţi pioşenia ghioceilor
cărora dintr-o dată le-a albit părul ca babelor Dochii
în urma lor florile în miriade popasuri îşi vor îmbrăca rochiile
de catifea ca-ntr-un mozaic palpabil al râsului

fragmentat în sunet albastru
duhnind a cerneală
eu voi ieşi din călimară cu ciutura plină
făloşenia prinsă la rever cu piroane
voi aduna în jurul peniţei cuvintele
şi ca un ecleziarh vigilent le voi da în grijă
castele
obcine
livezi cu pleoape deschise

primăvara asta spre deosebire de mine ştie ce vrea
din buzunarele toamnei un pumn de seminţe
un tractor
şi-un dis de dimineaţă înfipt în inima
pământului