Am rămas la marginea prăpăstiei
ascult în căști Branford Marsalis
elysium
imn de rămas bun
volumul pus la maxim
ca să audă și vulturii
ca să înțeleagă și vânătorii de foci
amurgul zilelor fără filozofie
cuantele răsturnate cu picioarele în sus
Aristo gonit din cufărul geometric
stau pe o grămada de întâmplări
deterministe toate
ca un glonte ce îmi trece prin plămâni
aerul
azotul
fumul de țigară
bătrânul cu bască și baston
bomba atomică
euthanasie
egolatrie
rochia ta pe covor
vânt surd.