spune- mi ce culoare au ochii mei când cad peste umărul tău
abia sculptat în piatră- nsuflețită de- un gând rătăcit din nou
și dacă știi cumva unde- i ascuns răsăritul din mine
și tot universul meu cu iureșuri nebuloase și mulți sori
ai tu oare un loc unde să- mi păstrezi zâmbetele sau lacrimile
ca să poată- ncolți în câte- o privire de- a ta chiar și fără să știi
sau totuși ce faci cu ele că eu chiar nu- mi mai dau seama
ce înclinație ar trebui să aibă capul meu ca să- ncapă- n surâsul tău
și dacă- ți place gustul proaspăt de inimă adevărată
ce culoare s- ar potrivi mai bine tăcerilor dac- ar fi să le desenez
poate galben ca la Bacovia plumbul ars sau poate violet
pentru abisurile portretelor noastre rămase mereu neretușate
care- i limita de cuvinte în care- aș putea să scriu
povestea necitită niciodată și rămasă neterminată
și ce limbă ți- ar reprezenta mai cu grijă toate liniile interioare
în times new roman bold italic sau arial
spune- mi ce culoare mai au anii mei prin viața ta
Comentarii
lucian -
un poem experiment. un poem ce incearca innoirea exprimarii poetice.
Ioana Dana Nicolae -
Da, și eu cred că e cea mai bună poezie de până acum de pe Hermeneia cu un discurs aerisit, firesc, ai scăpat de balastul metaforic pe care-l tot incercai. O poezie de dragoste sublimă care-mi amintește de atmosfera curată a primelor poezii ale lui Nichita Stănescu. Versul final e slăbuț și ar fi bine să-l schimbi, de asemenea nefericita expresie: "și dacă- ți place gustul proaspăt de inimă adevărată". Felicitări, Cami!
cami -
Lucian, mulțumesc pentru trecere și pentru semn. Ioana Dana Nicolae, aprecierea ta și penița înseamnă mult pentru mine. Eu încerc mereu, dar se pare că nu totdeauna îmi iese... Mulțumesc pentru încurajare, pentru felicitări și pentru că mă citești. Mi- ar prinde bine și alte sugestii. Cu stimă, Camelia Silea