De pe buzele cu care din când în când mă alinţi,
am sorbit picături negre de cafea amară,
am muşcat carnivor limba cu care mă minţi,
şi sunt la fel de mut, acum, în compania ta bizară,
avem mâinile legate cu sfoară,
şi strigătul de seară;

O cameră cu pereţii de sticlă, prin care mulţi ignoranţi,
ne privesc, la fel de pervertiţi, de afară.
Printre cioburi transparente, stă corpul tău întins pe dorinţi,
legată de picioare, de mâini, pe lângă sâni cu sfoară,
un foc de brichetă, şi picături de ceară,
şi strigătul tău de seară.

Oboseală nefirească, ş-un fum sinuos de ţigară; nu poţi să renunţi,
nu poţi să refuzi, nu poţi să nu vrei, orice sclipire vulgară;
cu nervi te ating, te muşc atât de tare pe cât de mult mă minţi,
şi nu zic nimic; stau trist, în compania ta bizară
îţi privesc picioarele legate cu sfoară...
şi nu-ţi mai aud, strigătul de seară.