pariu cu laringele
dă mâna la mandea
ai încredere în mine
mijește bine mersul
mergem cu încredere
lacrimile lui zalmoxis
sunt preponderente în aceste locuri
nu te feri inevitabil
dacă am văzut ce era de văzut
ajungem în sala alăturată
unde a stat cândva
moartea
acolo e scaunul unui gânditor
cu oase de fulger
trecem mai departe
pe lângă un
crocodil
sau
pe lângă o
balenă
depinde cum privim
și
în această pietta
remarcăm
mai mult ca oriunde
durerile apei
unicitatea momentului
constă în
multiplele scurgeri în cascade
care se lăfăie pe toată întinderea
se merge mai departe
fără să atingem firele
în balta strânsă cu o picătură pe an
aruncăm o monedă
să probăm mitul
atenție
la întoarcere
nu plonjăm
în apa ce ne ajunge la glezne
Poezie:
Comentarii
Aranca -
Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
Alexander -
eu cred că nu am pierdut. părerile rămân subiective...:) numai bine