Să stingem lumina să spunem lucrurilor pe nume
nesiguranța asta de care dăm dovadă
până și în zilele noastre cele mai bune ne face
să ne simțim ca într-o pictura de Picasso
ea naște patologii amuzante
de exemplu
atunci când merg am impresia că linia mâinilor mele
nu-și urmărește cursul firesc
curs pe care îl identific la toți oamenii
cu adevărat pricepuți în fluturatul tentaculelor înainte și înapoi
să facă un pas în față cel care
urăște imaginația de orice fel și deține o mișcare a membrelor mulțumitoare
el va clădi și va dărâma poezia apucând-o de rădăcini
prostituând-o la colț de stradă
dezbrăcând-o de sens
înfometând-o

Atenție
mânzul alb (simbol de avangardă)
își va plasa copitele în cutia toracică a poemului și
va alunga toți șerpii rămași abuziv prin ventricule
să stingem lumina în compartiment să spunem lucrurilor pe nume
poemul manifest a murit
TRĂIASCĂ POEMUL MANIFEST organ aristocratic pe cale de dispariție
trăiască poetul X care prin parcuri plângând
își măsoară cu metrul bustul din piatră