cvasiliu -
Coșmar
Când peste noapte scapără amnarul
În vatra lunii albe, pân' la os,
Ca un vampir înfometat, coșmarul
'Și-nfige-n mine colții de-abanos.
Pierd la timonă, prin furtună, farul;
Alerg pe jar, în Indii, dureros;
'Mi-ntoarce iar doar fața tristă zarul
Și de pe curcubeu m-avânt în jos;
Dar dincolo de zbaterea eternă
A spaimelor din coapse către zori,
Plăpânda taină-mi sângerează-n pernă
Când treci prin vis cu pașii tăi ușori.
Rostesc solemn: "Iubito!" ca la teatru
Și mă trezesc din somn buimac, la patru.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
prima jumătate este reușită. a doua nu neaparat. în partea a doua mi se pare că recitarea devine greoaie. firul logic puțin mai neclar.