lin

imaginea utilizatorului Sancho Panza

încă
mai țes ștergare din undele nopților -
pentru fiecare fântână
părăsită surpării în lut
câte unul

aud cum îmi trece suveica prin sânge -
foșnet de ierburi mirându-se vântului

așteptările au miros de lemn crud
gândul
își tremură umbra în ape

pe ascuns
mai înnod o scânteie
cât o sângerare de mierlă
zeciuită apusului

Comentarii

foșnet de baladă prin încăperile sufletului tău simt în textele tale o reversiune spre tradiții, spații stilizate, matrici amniotice, căderi în mit, regresiuni anamnetice, întoarceri spre grădini introiectate, ordinări de haos, ecleraje de mister și reiterări de legendă ți-ar fi plăcut cumva să locuiești la țară, într-o casă cu ștergare, să pui pe masă copiilor o pâine aburindă coaptă în vatră, pe care capul familiei să o frângă cu gesturi așezate? liniștea pe care o dă ritualul, tradiția, integrarea în mitic, apartenența la straturi de emoții sedimentate de veacuri cam așa ceva percep eu româncă verde :) i like it

Ah, Doru, ce intrebari imi pui!...:) da, mi-ar fi placut (intr-o astfel de casa am si crescut, de altfel) dar stiu ca ceva m-ar fi alungat de acolo, inspre...aiurea. poate mai tarziu, cand voi deveni - oh! - inteleapta. dar asta n-are nicio legatura cu romanismul sau cu un anume spatiu geografic, mai degraba cu un spatiu interior. spre care tind...deocamdata. insa mare dreptate ai in ce priveste tematica textelor mele din ultima vreme.

O poezie grea de sensuri. La o primă citire, abia le presiți furat de prozodia apropiată de ritmul grav și lent al „Odei în metru antic” . Feriți-vă, rogu-vă de alte aproprieri – care nu mi-au stat în intenție - între cele două texte, în afară acelui „ritm grav și lent”. La următoarea recitire, sensul de suprafață las locul altuia legat de frisonul «ființei-neființei» îngemănate. Dacă dezghioc, mai departe, «aud» „sȃngerarea de mierlă / zeciuită apusului” în fața căreia cuvintele încetează și doar urechea interioară îi prinde ecoul. Probabil că recitind-o voi regăsi mult mai mult.

asta e o penita la care nu ma asteptam, domnule Manolescu. :) deci, este"de colectie". sincer, nu ma asteptam sa aiba cineva o astfel de rabdare intru dezghiocat. multumesc.