într-o zi voi renunța să îmi mai actualizez lucrurile
voi spune această mașină acest aparat
sînt ultimele
îmi sînt de ajuns
acest costum este cel de pe urmă
cămașa cravata blugii bocancii pînă și spuma de ras
totul rînd pe rînd
oricum îmi vor supraviețui nu am să le mai schimb
voi sta cu ele pînă la sfîrșit
singura nedumerire pe care o am
este dacă mă va îngrozi gîndul acesta
sau dacă îl voi îmbrățișa a resemnare
ca pe o pernă rece cu vag miros de mucegai
cînd înnoptezi într-o casă abandonată
în care ai intrat pe furiș
după ce ai spart banca unui orășel de provincie
în care niciodată nu s-a întîmplat nimic
sau poate mă voi revolta
mă voi agăța de fiecare zi ca de corzile unei cortine
ce nu contenește să coboare
poate voi pleca pe străzi fără să știu unde
căutînd pînă seara o casă abandonată
în care voi intra pe furiș
după ce am trăit viața unui orășel de provincie
în care niciodată nu s-a întîmplat nimic
voi îmbrățișa a resemnare
o pernă rece cu vag miros de mucegai
și voi adormi
Comentarii
Ei bine câte ceva bun dpdv literar
margas -
Ei bine câte ceva bun dpdv literar se mai întâmplă pe aici și chiar nu aș fi dorit ca acest text să fie scris de Virgil, ca să nu mi se reproșeze din nou că...
Întâi postura din care Virgil scrie... îmi place, este distantă și totuși captivantă, parcă se joacă cu măsurile, îmi place mult când Virgil scrie așa... aproape-departe, personal-filozofic. Mai îmi place absența tonului vindicativ și al concluziilor clare, atât de frecvente în maculatura așa-zis poetică a zilelor noastre, oameni care se vor poeți și ne oferă soluții... rizibil, nu e cazul aici. Îmi place aproape tot la acest poem, îl așteptam poate. Last but not least ca să zic așa, intarsiile circulare sunt reușite și păstrează mirosul acela inconfundabil de casă veche.
Mulțumesc pentru lectură.
Margas
un poem bun,
Sancho Panza -
un poem bun, într-adevăr, un ton de resemnare care, ciudat, nu exclude nici frica, nici lupta. adică nu exclude posibilitatea lor. într-un fel, e un cerc vicios aici…