adim -
Un tânăr pin a sângerat în ploaie
Cu lacrimi calde ostoind frunzarul.
A scăpărat din înălțimi amnarul
Izbind în nori ce-au prăvălit șiroaie.
S-a năruit între copaci hotarul
Și brațe verzi spre năluciri se-ndoaie.
Fior învins, cutremurat înmoaie
Cămașa tainei ce-a-mbrăcat stejarul.
Păduri scâncind și-au adâncit făgașul.
Deasupra beznei s-a-nvârtit un stol.
Un fir de iarbă s-a trezit ostașul
Împins de-arcașul toamnei înspre gol.
Din murul dens ce-a sfâșiat sălașul
Un duh târziu luminii dă ocol.
15 februarie 2005
Poezie:
Comentarii
Hanny -
Adim, accentueaza subiectul, cum sa-ti explic, poezia e frumoasa dar ce vrei sa spui in ea nu e destul de accentuat. Nu pentru ochiul cititorului.Irta-ma ca folosesc " cititorul " asta ca o maciuca. N-o sa mai fiu aici o vreme, habar n-am cita, poate suficienta sa te citesc deja consacrat. batfa. hanny
adim -
Hanny - nici măcar pentru o structură fixă și minimală precum e sonetul nu se poate pune problema priorității unui anume subiect. Mult mai importantă mi se pare transmiterea unor stări. Cât privește consacrarea, cine ar putea-o măsura în termeni reali ? O consacrare pe " hermeneia " ? Spațiul ar fi cam restrâns. O consacrare în general ? Cine știe, poate odată cu apariția următorului meu volum de sonete, din acest an.
Virgil -
desigur o consacrare pe "Hermeneia" este un nonsens, o gluma. Hermeneia practic nu exista. Iar Adrian Munteanu este deja un autor consacrat.
Călin Sămărghiţan -
Profete, cuvintele de mai sus (despre hermeneia) mă dezamăgesc. Nu-ți dinamita propriul proiect. "Practic nu există"? Cum să nu existe? Ce există atunci? Despre Adrian Munteanu, da, e o poezie matură.