Trei zile pasărea a cântat
pe acoperişul casei
o alungam cu sare şi miez de pâine
ca nu cumva
să-i auzi cântecul
dar el rezona din interiorul tău
unde un şarpe hulpav îşi făcuse culcuş
devorându-te până la ultima moleculă
ochii tăi care cuprindeau cerul
deveniseră mici
şi întorşi peste timpuri
trupul
o groapă imensă
în care cioclii aruncau munţi de pământ ca să-l umple
doar eu te vedeam
te vedeam acolo
ca pe o floare care înfloreşte
de fiecare dată când este udată
tu ai auzit cântecul păsării
şi ai tăcut mamă
ai tăcut
dar tăcerea ta
a rămas
un ecou pe care-l aud continuu în mine
bu hu hu
bu hu hu.