a fost odată ca niciodată
cam așa ar începe povestea dacă oamenii
s-ar uita în ochii iubitei și nu în oglindă
vezi, tu m-ai învățat că de mine depinde
să plâng să râd să fac echilibristică pe sârma cuvintelor
când durerea roade ca un șoarece căutându-și perechea
a fost odată
un mod de a începe să vorbim
nu exista dedesubtul deasupra doar o roată de vară
dilata aerul în fugă sentimentele luau formă de pasăre
pasărea-zmee crudă transparentă gata să ne ducă
hăt!
în prima călătorie spre ţara de jad
unde tu vei fi împăratul cel bun
iar eu singurul supus care va şti să împartă mărul cu tine
poate îmi vei spune că nu am ajuns la capătul drumului
poate rochiţa purpurie e încă largă pe trup
sau pasărea-zmee încă prinsă de degetul meu
dar nu pentru coajă sau miez împart mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui
spune-mi acum
crezi că singurătatea se poate privi în oglindă?
Comentarii
nițeluș infantilă scriitura
Virgil -
nițeluș infantilă scriitura asta. și cam personală. probabil n-ar fi rău să încerci să scrii în așa fel încît să rămînă mai mult de o săptămînă. pentru că e posibil să poți.
s-ar putea să greșesc dar este corect „va ştii” ?
Corect „va ști” (la fel cu va
Maria - Doina -
Corect „va ști” (la fel cu va privi, va fi, va citi etc).
cu siguranţă, e corect va ști
ioana catalina ... -
cu siguranţă, e corect va ști. infantil e posibil. personal nu văd de ce ar fi textul asta. mulțumesc pentru citire.
ioana, cu siguranță că știu
Virgil -
ioana, cu siguranță că știu ce e acela „eu poetic” și e foarte posibil ca tu să fi lucrat pe acea tonalitate. în același timp însă expresii precum:
„vezi, tu m-ai învățat”, „unde tu vei fi”, „poate îmi vei spune că” și „spune-mi acum crezi că”, mai ales atît de abundente, tind să convingă cititorul că comunici mai degrabă cu o persoană reală decît cu.... Sburătorul....
"poetul ca şi soldatul/nu are
ioana catalina ... -
"poetul ca şi soldatul/nu are viaţă personală" asta nu presupune că îşi dizolvă trăirile pînă la inexistenţă. poetul face parte din poezia lui aşa cum soldatul e una cu puşca. nu cred că mai scrie cineva astăzi doar de dragul unei alte iliade, utopică de data asta.
de unde știi? la urma urmei
Virgil -
de unde știi? la urma urmei postmodernismul poate ascunde foarte bine „pockets of idealism or romantism” iar unii chiar au o șaibă lipsă. cu siguranță îmi vei reproșa motto-ul „poezia nu este viață și viața nu este poezie”, dar oare cît este adevăr și cît este altceva?
Are ceva ce îmi place. Poate
Maria - Doina -
Are ceva ce îmi place. Poate feminitatea simțămintelor sugerate/transmise, poate diafanul și simplitatea iubirii.
Cred că aș mai elimina câte un pronume și i-aș mai tăia din accentele epice.
Remarc versurile:
„dar nu pentru coajă sau miez împart eu mărul cu tine
ci pentru sâmburii lui”