este aproape timpul să se întoarcă îmi spun

pun alături spărturi colorate un mozaic șerpuitor
îmi aduce aminte de gaudi
el nu l-a văzut niciodată dar știi de la o vreme
își ridica ochelarii pe nas cu mâna în care ținea creionul
și-mi spunea mai am timp de-o plimbare hai să mâncăm mai întâi
mă duceam la bucătărie când mă întorceam era tot acolo
cu creionul în mână desena chipuri
pereții erau plini de ele păream înconjurați de toată familia
uite acum îmi dădeam seama el nu a fost niciodată singur
într-un târziu se uita din nou la mine
iar s-a făcut noapte willa iar n-am mâncat
dar nu ți-am spus astăzi am intrat în biserică
de-acum îmi fac cruce înainte de masă
eu eram deja departe luasem ultimul tren
am ajuns cu bine acasă îi spuneam vezi ai de toate în frigider
a, n-am avut timp să mănânc astăzi
willa dar ce face fata am fost cu pozele trimise de tine la vecinul de alături
a venit și rodica zicea că te-a văzut pe geam când ai plecat
spunea că semeni din ce în ce mai mult cu mine
haide că mi-e somn ai grijă de tine
îți mai trimit poze
da, dar willa ce face fata
aveam căpșuni pentru ea nu le-ai luat
nu-i nimic nu-i nimic culcă-te și tu e târziu
e așa deșteaptă le-am povestit că mi-a arătat toate literele pe ziar
continua el să vorbească iar eu umblam cu telefonul lipit de ureche și umăr
mă pregăteam de duș de somn de muncă de viață
visam că sunt mică purtam o salopetă roz
și râdeam tot timpul acum nu mai râzi willa acum ești mereu încruntată
îmi făcea poze adunam diapozitive într-o cutie de carton
creșteau pereți albaștri de jur împrejur peste tot desenele lui
fotografiile lui
poeziile lui
scrisorile lui
cărțile lui
rafturi întregi îndoite
și-apoi venea o dimineață din aceea în care viața se înoadă ca o piele de șarpe
în parcul guell
intri în apartamentul cu pereți albaștri pentru ultima dată
și spui, cu fața înspre apus,

a trecut destulă vreme tati
nu te întorci?