Dedal -
prima scrisoare către Ceverdara
pe acolo pe unde ești ce mai e
pe aici stau zânele cu cracii în sus
unele așteaptă de la Dumnezeu măcar un venit și un dus
altele o fac și ele câteodată
de oaie
umblă feții frumoși cu buricul atârnat pe șosea
se toarnă poduri din legăturile lor
suspendate
unii plâng alții scuipă în fiecare izvor
și în spate
lăsată șoseaua e grea
nu mai sunt nori soare nici cât unghia-n gât
nici aripi sfinte vineri ne îngrămădim în mortar
printre balauri și oase
anele nu-s cuibul lor e cald încă dar
pe acolo umblă șobolanii miroase
urât
dintr-o parte în alta
în fiecare minut o mie de gnomi fac noi galerii
și cu dalta
când ajungem orice ni se taie
pam-pam
spune-mi te rog pe acolo pe unde ești ce mai e
sau dacă așa cum eram
mă mai știi
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Da, o prozodie pe care o salut. Desigur, daca vrei sa aprofundezi in directia asta e nevoie de mai mult material, dar eu sunt in general un tip rabdator. Mi-au placut fetii frumosi cu buricul atarnat pe sosea si toata strofa aia. Din pacate, urmatoarea e prea inghesuita, nu-mi place. Dar daca mai scrii asa ai macar un cititor, fie-mi tarana usoara. Andu
francisc -
cu siguranta, mai mult de un cititor. las semn destul de rar sub textele care poarta semnatura daniel bratu, insa, aproape de fiecare data, sunt placut surprins de calitatea acestora pam-pam deci
Dedal -
Andu, răbdarea ta va fi aprig pusă la încercare - nu mă văd aprofundând - joc și eu cuvintele pe ecran, câteodată, nu forez microcipuri - strofa cu buricul va fi așezată și ea în vitrina cu plăcutul de Andu, iar următoarea trimisă la desghesuit, mulțam Dorin, plăcut surprins de comentariul tău și tare mândru de mine, pam-pam mulțam și scuze pentru forța de reacție întârziată a răspunsului meu