înțelege-mă
nu mai vreau să fiu eu cel fardat cel cusut de dragul să-ți par ție
un fel de atoate simțitor

eu stau în fața oglinzii și rîd ca nebunii despre care făceam reportaje
zigomatul e vindecat oricum fără folos în locul lui altă rană și-a făcut veacul

ca să nu te mai zbați ca o balenă eșuată pe undeva pe țărmuri prea reci pe care
nu poți merge în șlapi îți explic eu cum arăt
plete nu am ochii întredeschiși ca un călău care taie lumina
pe jumătate

e totul bine tu faci cu ochiul tu modelezi forme tu dai pămîntului grație

eu locuiesc într-o scoică în care nu știu
dacă sînt durerea care naște o perlă
sau
pur și simplu
lichidul în care
adoarme