Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata

imaginea utilizatorului adim

Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata,
Să-i țintuiesc sălbatica grimasă
Iar buza flască pe-ndoieli apasă
Să le întindă-n cercuri strâmbe pata.

Se pierde-n mine liniștea rămasă
Și mâna slabă n-a sfărmat lăcata.
Veninul strâns a ofilit agata
Ce înflorea în seri târzii acasă.

Pe brațul gol vedenii reci se plimbă
Și fiara spaimei iese din desiș.
Simt gust sălciu și otrăvit pe limbă

Coasa de bronz s-a frânt la seceriș.
Ascunsa umbră-n sabie își schimbă
Pândirea ei și crudul ei tăiș.

18 februarie 2005

Comentarii

Adimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)

Ela - măi, măi ! Tocmai când mă gândeam că nu mai citește nimeni. cel puțin pe acest site, încât mă hotărâsem să mă îndrept spre alte zări de soare pline, unde să se mai apropie și de mine cineva. De fapt situația este cam aceeași peste tot. Greu să te mai lași furat de armonia din cuvânt și mult mai simplu și de bon ton să înjuri birjerește , să adaugi tot feluri de " băgăuri " sub pretextul că faci poezie și ești în spiritul epocii. Pe mine nu mă interesează și chiar mă simt bine în singularitatea demersurilor mele. nu mă calcă nimeni pe bătături. Să nu crezi că sunt dezamăgit. Indiferent ce se întâmplă și se va mai întâmpla, eu voi merge înainte, ca unică rațiune de a exista. Asta pot și asta fac, convine sau nu convine cuiva. Dacă vorbești de mine ca despre un om cu inimă rară, trebuie să fie înzestrați cu calități apropiate și cei ce se nevoiesc să citescă micuțele dar prea diferitele mele texte, față de gustul comun și contemporan. Să-mi trăiești !

Adimule, eu citesc oriunde scrii, în 3-4 locuri, las semn când colo, când colo. Ca să nu uiți că cine simte o dată frumusețea sonetelor tale, chiar le caută, oriunde ar fi înscrise. Tu scrie, vezi doar ce eleganță are această virtuală carte de aici. :) Cât despre ură, vedem cu toții ce ravagii face, măcar tu o cânți în sonet, nu o lași nici în tine, nici înspre ceilalți. Aștept următorul sonet. :)