15 decembrie. Alma postează un anunț, Virtualia revine și anul acesta. Tot acolo Virgil propune o transmisie live.

16 decembrie. Alma mă întreabă dacă pot face rost de internet. Pot. Credeam că pot. Până la urmă am făcut. Rost de altul. Îl bat la cap și pe Vlad Nanie. Bat la cap familia. Îl bat la cap mai ales pe Virgil Titarenco.

17 decembrie. În continuare pe Virgil, familia e deja vânătă. Nămeții moldovenești îmi dau de furcă.

18 decembrie. Ora 15:00. Casa Pogor.

Improvizații de ultimă oră. Internetul nu merge. Decât de la ei. Stația nu merge prin calculator (asta-n ceasul al 12-lea).

Vlad a adus o cameră bună.
Alma a cumpărat un prelungitor pentru microfon.
Familia a fugit și-a cumpărat un cablu de net care acum împarte ca Moise sala-n două, dar merge!
Laptop-ul e al angajatului, internetul e altfel hâtru, pe calculatorul altuia nu merge.
Mouse-ul e al meu. Ce să mai zic.
Și microfonul.
Și atât.
Nu. Și un calculator desktop pe care l-am târât prin toată sala, instalat și dezinstalat de vreo 4 ori, care până la urmă nu ne-a folosit la nimic. Familia mea a devenit din ce in ce mai vânătă.

Baieții cu folk-ul s-au organizat superb. Sunt deja gata, leagă cabluri, leagă sunete, n-o să înțeleg niciodată, dar ce bine că le-a ieșit. Alma apare și ea alergată, aprinde lumânări. Avem un sigur brad ca și decor. Ce jalnic. Lasă că este poezie. Data viitoare facem mai multe, data viitoare n-o să fie zăpadă. Data viitoare....

Virgil e online, cred că se uită crispat cum nimic nu merge, imagine da, sunet nu. Pică. Imagine da, sunet da, pică. Imagine da, sunet da, microfonul la Alma. Începem. Și merge. Ne dă indicații din online. Se înregistrează. Se citește și parcă intrăm pe o pantă lină. Fiecare pe rând, noroc cu Alma și calmul ei, o gazdă perfectă (cum bine spune și Cristina în cronica ei). Șed și mă gândesc ce căpitan de plai tocmai fusesem. Tu acolo, tu dincolo, tu cablu, tu aia, tu... Nu merge. Camera aia, valea. Nu-i bună mufa. Am fost o nesuferită. Avem cabluuuu! Avem scotch. Lipește-l bine. Prăjituri ioc. Sala e plină. „Voi sunteți de la organizare?” Ăă, da. Ăaa, nu. Ăă, parțial. „Când începe?” La 4? E 16:20. Începe...

Ei, not bad.. Not bad. Camera alunecă. Very bad. Sunetul cam praf. Kind of bad. Cosmin cântă. Very good. All in all, a great idea. Poezia bună ca o pâine aburindă.

Și toți oamenii ăștia curajoși, care cine știe de prin ce cotloane înzăpezite au venit până aici, în Copou, mă uit cu o oarecare părere de rău că nu-i cunosc. Încă. Ajustează camera. Sunt oameni online. Țineți microfonul mai aproape. E totuși a sense of pride. We did it.

A citit Cristina Ștefan și mi-a plăcut că a citit din tinere talente, că i-a promovat, chiar dacă omuleții nu erau de față. Mi-au plăcut și studentele de la litere care se uitau crispate și timide, și râdeau de mine când mă uitam ca o gâscă la setările speakerelor. De ce cântă? De unde cântă? Mi-a plăcut tenorul Daniel Dobircianu, din primul rând, ce activează pe Lira, cânta cu băieții de la Caravana de folk, cânta de acolo, din primul rând, de la locul lui. Mi-a plăcut că s-a râs, că s-a comentat, mi-e o jale imensă că nu s-a auzit online. Mi-a plăcut Maria Prochipiuc, care totuși a citit, deși o seară întreagă s-a mulțumit să privească. Mi-a plăcut de Alina că a citit din mulți prezenți doar în online, să îi simțim cu noi. Și mi-a plăcut de Cosmin Vaman, de glasul blând, umorul șugubăț și versurile care dincolo de toate, au fost emoționante. Mi-a plăcut că Vlad Nanie a citit și el, și camera nu l-a înghițit.

Mi-a plăcut domnul pletos din primul rând, regret că nu i-am reținut numele, care a debitat trăznăi toată seara, mi-a plăcut că s-a citit proză de pe iphone! Literatura n-are nimic împotriva erei internetului. Și mi-a plăcut în general atmosfera caldă, că oamenii au venit să citească, că s-au anunțat, că și-au dorit să fie în fața camerei noastre oblic amplasată. Mi-a plăcut cuplul de tineri din fundul sălii, care zâmbea atent.

O seară intimă cu muzică și poezie. Eu zic că a meritat și drumul, și bătutul la cap (pentru care sper că mă scuzați).

Căci de când ai apărut,
Fac invariabil bine.