e una din acele zile cînd
mă întreb și eu ca orice om
cui îi pasă de mine
îmi scot întrebarea din cap
o pun pe masă
o privesc
precaut
stupidă senzație
cine a inventat dragostea
ar trebui să fie în locul meu acum
în pielea mea în hainele mele
ar trebui să simtă
cum bate vîntul fără să spună nimic
cum te trădează obiectele din jur
jenate îndepărtîndu-se de tine
ca și cum ai sparge ordinea universală
cu întrebarea ta
cu bătăile aiurite ale inimii
ca și cum ai fi un lepros
în albul imaculat al indiferenței
tu ăla
oprește-te
în gol privirea
este cel mai lung tunel
la capătul căruia este
doar ea
nudă
fără prejudecăți
fără așteptări
fără inimă
ea
incertitudinea