Aș spune că liniștea aceasta o pot compara cu căderea fulgilor de zăpadă noaptea, tărziu, când stau cuminte, cu spatele lipit de sobă, în intuneric, zâmbind. În pat foșnesc cele două pisici cu ochii lor verzi acum închisi. Din când în când Iza ridică capul alene si mă privește: nu-mi spune nimic, se uită, închide la loc ochii, își culcă căpșorul mic, și iar doarme. Nu mi-este somn. E a doua noapte în care prefer să stau nemișcată și să ascult tăcerea, decât să dorm și să pierd atâtea gânduri. E limpede că ai venit acum acasă: pasul apăsat, hotărât. Mă știi prezentă în întuneric. Mă știi în așteptare. Mă iei în brațe, ușoară ca o vioară. Mă strângi puternic și totuși tandru, încet să nu mă sfărâme brațele tale încolăcite în jurul mijlocului meu subțire. Mă iubești. E bine. Mai ai în păr un fulg de zăpadă.
Comentarii
Sapphire -
Diana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
Sword -
Mulțumesc pentru că mi-ai atras atenția asupra locului unde s-ar potrivi mai bine textele mele. Nu știu de ce ar fi naive gândurile firești, normale, obișnuite. Nu-mi place să chinui textul, să-l ciopârțesc până nu mai înțelegi nimic din el. Cursivitatea naivității mele chiar îmi place. Să exploatez ce mă determină să scriu și să filtrez aceasta, ceva-ul acela care ma determină, înseamnă să fiu de acord cu trecerea inspirației, cu pierderea stărilor și trăirilor mele. Cu cât gândești mai mult un lucru cu atât își pierde orice sens. Îmi pare rău că dacă scriu nu înseamnă că fac literatura. Eu așa credeam. Sau probabil nu poate fi "introdus" la categoria literatură. Posibil. Cert este că mă voi strădui să iau în considerare sfaturile tale. Măcar de curiozitatea dacă poveștile și poeziile mele vor prinde la public fiind chinuite (poate nu se va observa...:).
Ioana Dana Nicolae -
E multă căldură în textele tale, o atmosferă aproape romantică, iar în secvența aceasta ai surprins un detaliu de viață domestic, liniștea plină de sens, un firesc pisicesc...de care știi că mi-era dor...mă bucur că ai venit!
Sword -
uf, în fine! asta îmi doresc cel mai mult; oamenii să se regăsească sau să găsească ceva plăcut și liniștitor în poveștile mele. m-ai bucurat Ioana, îți mulțumesc.