astăzi
mă voi opri doar la cîteva lucruri simple

voi mînca o felie de pîine am s-o mestec ușor să
nu tulbur drumul ei către locul în care se duc
toate pîinile cînd și-au împlinit
creșterea

apoi

voi merge în ocico n-am mers niciodată îmi place să cred
că e un tîrg mare unde oamenii vînd fostele rămășițe
din fostele vieți

e ziua cînd fiecare e mai bogat cu un om

voi zîmbi unui străin eu nu prea cred dar cineva
mi-a spus că în zîmbetul meu încape o fereastră
cu soare cu tot

încă un lucru simplu

cu mîinile mele învăț să mă joc le spun să cuprindă
pămîntul dacă nu mai rămîne loc de nimic atunci
fiecare om duce o lume pe brațe dacă
mai rămîn spații goale atunci eu mă ascund
în cei care duc lumea pe brațe

adorm mulțumit m-am convins

lumea
e un cireș în care timpul ne coace pe toți
unii rămîn cu urmele noastre pe buze alții
pe mîini oricum nu contează că
e amar sau altoit trupul are mereu
aceeași carne

doar sufletul o să-l îngrop ca pe un sîmbure
din el vara viitoare copilul meu va mușca
uimit că e dulce
va întreba mami ce fruct e acesta mai vreau
apoi
își va murdări obrajii cu poftă
viață