a hundred schools of thought

imaginea utilizatorului nicodem
nicodem -

Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com

stau în mijlocul nopţii
împreună cu cei care n-au nicio fărîmă de somn
cîteva monosilabe în barbă
poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede
luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apărea
noaptea în care scorbură se va ascunde
mă întreb pe care candidat să-l votez
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)
de fapt întrebările s-au aşezat la picioarele mele
ca nişte discipoli
suta de şcoli ale minţii îmi induce o stare de bine
spre dimineaţă e frig
mă învelesc instinctiv cu zgomotul trenului
care trece prin Oakwood şi adorm
cu analectele vraişte

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

- foarte slab -

a.a.a. -

Cred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.

"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.

"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.

"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.

"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.

Nu a ieşit. E catastrofic.

şantier?

nicodem -

alo, nu-i nici un alt editor, director, pe tuşă să-şi dea cu părerea despre poem?

Adrian, tu m-ai obişnuit deja cu ofsaidurile tale. Cred că este drept să spun că n-ai înţeles nimic din ce am scris. Motorul ideatic este că sînt undeva afară, în gradină, îngân în barbă câteva monosilabe ca omul bătrân şi pe parcursul unui timp indefinit îmi pun nişte întrebări. o sută, fără a le enumera pe toate. Comentariul tău e deplasat rău de tot, ceea ce asumi tu mai sus e de-a dreptul jignitor. Adică cum, autorul nu mai ştie ce să spună, autorul a devenit oniric si serios dar de fapt n-are idee, autorul vrea să ne arate că e mai complex decât ne-o arată! Esti om inteligent, Adriane, nu era cazul să împungi ca ...

Cer ca textul să fie scos din şantier. Nu sînt diacritice lipsă, nu sînt corecturi de făcut, textul nu e catastrofic. Nu doresc să ne punem în mâini mănuşile de box, doresc să fim principiali, şi textului să i se facă dreptate. Adică, să fim serioşi, tu de ce nu-ţi pui textele negativ comentate în şantier? de ce editorii nu-şi pun unul altuia textele negativ comentate ( ca să nu spun slabe) în şantier? De ce Memento al tău nu e în şantier?

Adriane, comentariul tău miroase. Nu spun a ce miroase, dar sigur miroase.

Doreşte un alt editor să-mi spună de ce textul acesta e în şantier?

- ... -

a.a.a. -

Dacă lucraţi puţin pe text, pe aici:

"poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
îl iau aşa cum mi se oferă
semiotic şi limpede" - fragment care nu transmite nici emoţie, nici nu ştiu ce revelaţii, dar care e pur şi simplu fandosit.

"mă întreb care candidat să-l votez ("pe care" candidat - prepoziţia în acuzativ!)
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să trăiască
mă întreb ce peculiaritate morală l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic
se mai potriveşte proverbul (?)"- dacă scoateţi obsesivul "mă întreb", dacă fie reformulaţi întrebările într-un mod artistic, fie le înlocuiţi cu altele care chiar să întrebe ceva ("mă întreb dacă buturuga e prea mare şi carul prea mic/
se mai potriveşte proverbul" - serios?! Pe chestii de astea ne contrazicem? Pe "versuri" de astea?), deci dacă astea, scoatem şi textul pe prima pagină, că nu-i finalul lumii.

Dar dacă mă întrebaţi pe mine, e mai uşor să-l ştergeţi (părerea personală, în caz că mai am voie la păreri).

A, textele mele nu-s la şantier pentru că scriu extraordinar de bine, sunt inteligent, frumos şi greu de înţeles.

oh, dear me, Nicholas...

Trinity -

ce facusi mai sus?

am incercat o 'reanimare' a citorva versuri..un nou sens, un nou format...

stau în mijlocul nopţii
nicio fărîmă de somn
poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
luna mi se oferă ca un sîmbure de fistic
cerul ca o reclama de craciun

mă întreb care candidat ar merita să trăiască
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să scrie
mă întreb ce l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga mare a devenit pina la urma carul mic

întrebările s-au aşezat la picioarele mele
ca nişte pisoi vagabonzi
visind lapte
zgomotul trenului ce trece prin Oakwood
ricoseaza in timpla

spre dimineaţă e frig

..doar o incercare..insa cred ca ar trebui 'scrapped' si 're-written'.

cheers!

iata un text pe care nici nu

Virgil -

iata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"