orfeu -
călăream o mare pisică
(dacă-i deșurubai capul îți dădeai
seama cât era de termită)
lângă noi, dar prin ceață
înoată blugii pătrați; fundul de aur
înjurând din primăvară
a coacăze și curmală
stoluri de pisici chiuretate
zburau și ele din ce în ce mai
aproape (cele roșcate cu o splină
în gheară)
și dacă-mi împușcam din fugă
mâna cea dreaptă aveam
9 țevi de tun și 6 mirese crăpate
“doină de haiducie
la pasărea cu butoanele nichelate”
Poezie:
Comentarii
Virgil -
cel mai mult imi place titlul textul mi se pare ca inca se cauta pe sine
lucian -
poemul este un exercițu. o încercare.
lucian -
exercițiu. scuze. ora târzie.