perfectă ambiguitate

imaginea utilizatorului Virgil
precum vîntul se întoarce încă o dată

precum vîntul se întoarce încă o dată
să atingă încheietura mîinii tale
cîteva clipe să mai poarte cu sine
iluzia aceluiaș parfum
către nicăieri
închid ochii
lipsindu-mă de mine însumi
hoinărind cu inexplicabila convingere
că printr-o simplă întîmplare
ne vom regăsi în același perfectă ambiguitate

Comentarii

".

"...abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză."

acesta era comentariul tau la poezia "ma voi afunda in inima ta ca-ntr-o mlastina". acelasi defect il observ si in textul de mai sus. doua "cu" si un "ca", pe un spatiu de cateva randuri.

apoi e acel ultim vers pe care nu-l inteleg si as dori o lamurire "ne vom regăsi în același perfectă ambiguitate".
Este cumva:

hoinărind cu inexplicabila convingere
că printr-o simplă întîmplare
ne vom regăsi în același

perfectă ambiguitate (?)

sau e o licenta poetica!?

cu mult respect colegial, nicodem.

--------------------------------------------------------------------------------

același este pus greșit acolo.

același este pus greșit acolo. își are originea în faptul că textul a avut o altă formă înainte de postare. în ce privește „cu” și „ca” eu nu văd nici un „ca” în text. am impresia că tu confunzi conjuncția cu adverbul. iar cei doi „cu” acolo sînt departe (în opinia mea) de a crea senzația deranjantă pe care o sesizam în textul respectiv. mă tem că chițibușăreala asta funcționărească (căreia eu nu îi văd „repectul colegial”) cu care citești acest text este semnificativ departe de o analiză literară onestă. este posibil ca tu să îmi spui că îmi doresc să fiu doar aplaudat și alte cele. crezi ce vrei. așa cum ți-am spus, nu te suspectez de bune intenții. oricum, merci de citire.
P.S. „perfectă ambiguitate” - este formă de a comunica ceva printr-un paradox evident. încercarea ta de a interpreta literal este nefericită.