Da, voi purta şi eu toată viaţa în spate, cadavrul monahului care nu am fost. Doar în tăceri voi plânge pe piatra gândului tăriile la care, în lume, nu am ajuns. În marile singurătăţi din mine, ca-ntr-o chilie săpată-n stâncă, voi renunţa la lume fără să mă tund, fără să-mi las barbă de sihastru.
Ascultarea mea va fi glasul conştiinţei, căci ea este vocea lui Dumnezeu.
Sărăcia mea va fi o bucată de pîine mai puţin, pentru ochii copiilor flămânzi care mă urmăresc în nopți solitare.
Castitatea mea va fi o privire întoarsă de la frumuseţile străine care mi-au rănit inima.
Voi rătăci prin cetate ca un Ahasverus nordic, să cad, să mor celor lumeşti, ca Pavel pe drumul Damascului voi alerga în speranţa că voi reuşi să scap de glasul monahului pierdut ce strigă: De ce mă prigoneşti ?
Stâlpnic în mijlocul cetăţii, agăţa-m-oi de marginile cerului când fiecare apus îmi va săgeta inima cu dorul clopotelor pe care nu le aud. Gândurile-mi vor fi mătănii de os, rotunjite de litanii care se vor întâmpla departe de mine şi care vor ajunge sufletului meu doar ecou de miezonoptică.
Voi plânge numele pustnicului care nu am fost. Nume aspru de călugăr în care au îngheţat amintirile lumii. Nume care să-mi rupă viaţa în două, aşa cum se rupe o viţă de vie care nu a dat rod. Ochiul acela pentru care nu mai există trecut şi viitor. Pentru că doar prezentul permanent nu aparţine sângelui laş. Trădătorii spiritului se hrănesc cu amintiri şi au planuri de viitor.
Când mi-am scufundat mintea în inimă ca să mă rog, m-am înjunghiat pe dinăuntru până deasupra călcâielor. Şi trupul meu atârna ca blana unui miel proaspăt, eviscerat în lumina zorilor, sub ploaia care cade peste cei buni şi peste cei răi.
Paşii monahului se întorc în chilia inimii. Timpul încremenit, condensat într-o formulă, curge de acum grăbit în artere: vindicativ, sonor, triumfător. Din trupul eterat al eremitului nu rămîne decât dorul de isihie. Doar gustul profund al liniştii care se topeşte ca o mentosană pe cerul gurii şi un vers aproape perfect pentru care să mă iubesc precum pe duşmanul meu.