E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".

interesant, si eu care credeam ca este despre oana pellea si nu despre cai. tocmai vroiam sa te intreb daca crezi ca subiectivismul unui actor (sau poet, for that matter) este "mai obiectiv" decit "obiectivitatea" unui reporter neactivist. desi, ca sa fiu sincer, sint tot mai inclinat sa cred ca reporterii neactivisti sint o specie absolut disparuta. probabil odata cu aparitia televiziunii. asa am inteles eu primele doua strofe.
poate unul din textele cele mai frumoase pe care le-am citit anul acesta (dupa cum vezi nu ma intereseaza activismul ci doar arta de amoru' ei):

"caii suferă mai mult pentru că sunt mai mari

strigase pe zebră către coşul cu flori

carnea lor cântăreşte mai multă durere

osele lor sunt mai grele

oprirea lor mai arcuită"

Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.

of, aceasta risipa de penite, si nu numai aici, cât de departe poate merge omul atunci când devine o simpla personificare a subiectivismului! tragismul care a inspirat poemul ramâne si este real, dar n-ajunge ca sa-l faca mare pe cel care scrie despre el. chiar daca-i place Oanei.

eu am fost sincer, tu esti ironica. nimic mai simplu în a demostra (desi n-ar fi nevoie) paralelismul incompatibilitatii. o zi frumoasa, totusi.

semnalez faptul că Vio_B încalcă regulamentul făcînd vorbire despre autor și nu despre text. de asemenea încalcă regulamentul hermeneia comentînd despre comentariile altora. domnule Vio_B, este chiar atît de greu să respectați un regulament la care ați aderat de bună voie? sau în germania nu se mai poartă disciplina sau autodisciplina? sau, nu le-ați deprins niciodată? sau este vorba despre armăsarii invidiei pe care nu i-ați mai putut ține în grajd? nu vă obfuscați din cauza întrebărilor mele ci mai degrabă cereți scuze ioanei barac. de ce? pentru că după cum banuiesc că nu vă place ca cineva să facă pipi sub textele dvs. tot așa nu ar trebui să o faceți nici dvs. sub textele altora.
p.s. - „pipi” era o metaforă dacă cumva ați înțeles altceva.

Vio_B, privind la răspunsul tău mi-am adus aminte ce am învățat în viață: că bunul simț nu se poate transmite nici măcar cu transfuzie de sînge, așa că nu îmi fac iluzii cum că aș putea să obțin de la tine ceea ce nu ai. în ce privește bunul simț. al doilea lucru pe care l-am învățat este că cel ce împroașcă cu noroi nu poate să se întineze decît pe sine. tocmai de aceea nici nu se pune problema suspendării tale (în măsura în care eu pot să conving consiliul hermeneia ca să nu o facă), pentru că vreau să te las să îți manifești urîțimea de caracter pînă la capăt. pînă noroiul îți trece dincolo de creștet. de ce să îi împiedicăm pe oameni să te cunoască în toată hidoșenia pe care poți să o manifești, nu?
nu am înțeles ce legătură are acest text și toată încrîncenarea ta penibilă, cu modul în care scriu eu poezie. tocmai această ridicolă nucă în perete demonstrează că ai (se pare) o ranchiună veche care și-a adunat de multă vreme veninul în probabil una din vezicile tale. textul de față și comentariul meu nu au avut nici o legătură cu mine sau cu scrisul meu. nici măcar menționarea invidiei nu se referea la mine. tu te-ai năpustit însă ca un tăuraș în călduri cînd vede eșarfa roșie și ai împroșcat cu noroi după cum ți-e natura. ridicolul atinge însă cote paroxistice cînd mă întrebi pe mine dacă îmi este rușine. dragul meu, această întrebare este necesar să ți-o pui privindu-te în oglindă. deși nu îmi fac iluzii (așa cum spuneam mai sus) că ai putea măcar mima o brumă de rușine. m-ai convins (pardon, ne-ai convins) că nu o ai.
în ce privește chestia cu germania și america, deși eu am pus o întrebare pertinentă și de bun simț (zic eu) vis a vis de comportamentul tău în comentariul inițial, reacția ta grobiană (fără să mă cunoști) nu a făcut decît să mă dezarmeze. de fapt sînt perplex să văd că îmi reproșezi mie măgării pe care le faci de fapt tu. repet, eu am pus doar o întrebare, nu am pretins că te cunosc, că știu de unde ești din românia sau germania, etc. am pus-o pentru că îmi imaginam că oamenii care trăiesc în germania s-ar putea să fie mai disciplinați decît alții. îmi cer scuze că am avut o așa așteptare de la tine. tu însă te-ai coborît în zone de o mitocănie amețitoare și, culmea nesimțirii, îmi reproșezi mie că aș fi făcut-o. nici nu mai îmi dau seama dacă tu îți mai dai seama că mai citesc și alții aici. oameni care văd corect lucrurile și care, la rece vorbind, nu fac decît să te privească cu un amestec de milă și dezgust. ar fi păcat să ignori asta.
în ce privește chestia cu dictatura, asta e abureală veche. nu o mai crede nimeni, decît poate oameni frustrați precum domnia ta. de aceea nici nu am să îmi mai pierd vremea să o onorez cu un răspuns. am făcut-o de prea multe ori și am descoperit că cine are o fixație de genul acesta nu prea mai scapă de ea. așa că te las să crezi ce vrei dacă asta te face fericit.
și mulțumesc pentru invitație dar nu, nu vreau să mă joc. te las pe dumneata cu puța în țărînă să te joci singur. dacă asta îți face plăcere. cine sînt eu ca să te împiedic. în ce mă privește pe mine, am alte chestii mai inteligente de făcut. de exemplu să îți spun că în limba română se scrie coloana vertebrală și nu vertebrara, așa cum ai scris dumneata. și să nu mă aburești cu ideea că ți-a alunecat degețelul pe taste pentru că tasta „r” și tasta „l” sînt în zone diferite ale tastaturii. așa că puțină revizuire a limbii române nu ți-ar strica. asta dacă vrei să pretinzi că mai scrii românește.
se scriu multe pe internet. internetul e ca un oraș imens. muștele și viermii trag întotdeauna la mizeria din latrină. la fel și unii oameni cu cititul pe internet. spune-mi ce citești ca să îți spun cine ești.
în rest, ai grijă cu noroiul. te stropește în față.

îmi este doar milă de tine Vio_B. ca de un clown trist care nu mai are nici un truc. atît.

of ,paul, mi-era teama ca tu vei fi primul care va sari, eram aproape sigur si n-as fi vrut... îmi pare rau ca te dezamagesc...desigur ca vor urma si altii care ma vor înfiera proletar..."artileria grea", nu visatori ca tine. pacat ca nu vezi si provocarea.asta e... tu poti deveni un mare poet, dar crezi ca ajunge?

raul face parte din univers, ioana; cel putin din universul asa cum il cunoastem noi. chiar daca se spune ca in esenta nu are statut ontologic. este nerealist sa crezi ca poti culege struguri din spini, sau smochine din maracini. dar lupta nu este necesarmente intotdeauna daunatoare. uneori iti poate genera chiar inspiratie.