
Erik Satie - Gnossienne 1
Timpul trădează asincron.
Întinzi mâna şi dai peste zidul aplecat
de deasupra
de parc-ai fi într-o criptă.
Prin mijlocul oraşului trece o panteră de gheaţă
rânjind.
În urma ei o şleahtă de hiene
apoi tristeţea care binecuvintează cu trei degete
trecători muribunzi.
Într-o zi
va fi uitat
acest cântec abia viu
care acum se târăşte pe pietre.
Biletul va rămâne încă
pe noptieră
pe el, mâine, nu se va mai desluşi nimic
- aşa trădează timpul -
ştergând cu o linie prin aer
apoi se desprinde
în-cet.
Pe mijlocul pistei de decolare
dansează un cocor.
Poezie:
Comentarii
aici e o deplină armonie între
Sancho Panza -
aici e o deplină armonie între muzică, vers și imagine. așa vedem că și tristețea are armonia ei...
Mulţumesc. Întotdeauna are.
Călin Sămărghiţan -
Mulţumesc. Întotdeauna are.
Muzica și imaginile mi se par în
margas -
Muzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
Margas
Dacă textul rezistă şi fără
Călin Sămărghiţan -
Dacă textul rezistă şi fără sprijine, e şi mai bine. Nu ştiu care a fost scopul prim: textul, muzica sau cocorul, aşa că le-am lăsat pe toate trei.